Dincolo de viață e tot viață; moartea-i doar o poartă.

marți, 15 ianuarie 2019

Examene RMN dezvăluie secretele din spatele uluitoarei rezistenţe la frig a lui Wim Hof. Acesta a escaladat Everestul în… pantaloni scurți!


Olandezul Wim Hof, supranumit „The Iceman”, uimeşte de ani de zile medici şi oameni de ştiinţă deopotrivă prin capacitatea sa extraordinară de a rezista în condiţii extreme, atât în frig cât şi în căldură, pornind de la nişte simple exerciţii de respiraţie pe care el susţine că oricine le poate face, cu aceleaşi rezultate. Oamenii de ştiinţă l-au analizat pe acest veritabil atlet al condiţiilor extreme de mediu pentru a-i afla secretele, conform unui material publicat de site-ul interestingengineering.com.
Wim „The Iceman” Hof a alergat maratoane atât în zona polară cât şi în deşert, doar în pantaloni scurţi şi în sandale, fără a părea să se afle vreun moment în stare de disconfort şi fără să bea apă. Olandezul în vârstă de 59 de ani a escaladat vârfurile Everest din Nepal şi Kilimanjaro din Tanzania, de asemenea, îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni scurţi. El a alergat 21 de kilometri în Deşertul Namibiei fără se bea deloc apă.
Aceste performanţe extraordinare au atras atenţia oamenilor de ştiinţă. Recent, Wim Hof a fost studiat de cercetători de la Şcoala de Medicină a Universităţii din Wayne (SUA). O echipă de cercetători coordonată de Otto Musik, profesor la Universitatea Wayne, a luat decizia de a-l introduce pe Wim Hof într-un aparat de RMN în timp ce l-au expus contactului cu apa rece şi au analizat apoi ce se petrece în organismul olandezului. Concluziile lor au fost publicate sub forma unui studiu în revista NeuroImage.
Conform cercetătorilor, Wim Hof îşi poate declanşa singur o reacţie la stres a organismului care îl ajută să reziste efectelor frigului extrem. „The Iceman” şi-a antrenat prin respiraţie un control superior asupra propriului creier şi stării sale fiziologice, fapt care îi permite practic să-şi elibereze un analgezic natural în organism şi să reziste astfel în condiţii extreme.
El intră în starea care îi permite să aibă astfel de performanţe prin respiraţie şi tehnici de relaxare. „Dintr-o aparentă întâmplare, sau poate din noroc, el a reuşit să descopere o modalitate prin care să-şi controleze sistemul fiziologic”, susţine Musik.
Echipa de cercetători a testat reacţiile fiziologice la frig ale lui Wim Hof prin comparaţie cu alţi 30 de voluntari la experiment. Olandezul susţine că tehnica sa, pe care o numeşte „metoda” Wim Hof, poate fi aplicată de oricine şi, de mai mulţi ani, pregăteşte cu succes grupuri de oameni care doresc să-şi depăşească aparentele limite fizice.
Wim Hof susţine că a deprins singur această tehnică prin încercări şi greşeli repetate, în timp ce petrecea timp în natură. „A fost necesar să găsesc legătura dintre creierul meu şi fiziologia mea”, susţine el.
Metoda sa presupune aşezarea într-o poziţie relaxată şi practicarea unor exerciţii de respiraţie profundă, exerciţii care duc la creşterea nivelului de oxigen concomitent cu scăderea concentraţiei de dioxid de carbon din sânge.
Aşa ne-a lăsat natura să facem, să respirăm adânc atunci când suntem stresaţi”, susţine olandezul.
În cadrul experimentului desfăşurat de echipa lui Otto Musik, Wim Hof şi-a urmat exerciţiile de respiraţie şi apoi a fost supus examenului RMN în timp ce purta un costum special. După aceea, experimentul a constat în expunerea sa la jeturi de apă foarte rece care alternau la intervale de 5 minute cu jeturi de apă foarte fierbinte, în timp ce oamenii de ştiinţă monitorizau modul în care reacţionează creierul său.
În timpul expunerii la apă rece sau la apă fierbinte, organismul lui Hof eliberează substanţe opioide şi canabinoizi, compuşi care inhibă semnalele responsabile de inducerea stării de alertă în organism şi senzaţia de durere sau de frig, declanşând în schimb eliberarea de dopamină şi serotonină. Conform lui Otto Musik, această abilitate prin care Wim Hof intră într-o stare euforică ce poate dura mai multe minute, îl ajută să învingă durerea şi să înoate pe sub gheaţă sau să escaladeze cei mai înalţi munţi ai planetei în pantaloni scurţi.
yogaesoteric
14 ianuarie 2019

50.000 de orfani și-au găsit adăpost datorită acestui om cu suflet mare


Abdul Sattar Edhi a fost un filantrop umanitarist pakistanez care a dezvoltat o serie de servicii sociale pentru Pakistan, inclusiv 1.500 de ambulanțe, servicii de urgență de 24 de ore, adăposturi pentru cei fără locuință, orfelinate, bănci de sânge și case pentru sugari nedoriți și abandonați.
În fiecare zi el hrănea 5.000 de oameni. A salvat 20.000 de copii. 50.000 de copii și-au găsit adăpost în casele lui Edhi. A fost un adevărat erou, un om sincer care și-a dedicat viaţa unor activități pe care guvernul Pakistanului le-a neglijat permanent.
Iată doar câteva exemple, ce dovedesc marea lui bunătate și generozitate și reputația impecabilă – calități fără de care el nu concepea binefacerea.
Abdul Sattar Edhi, deși a deținut funcția de președintele al Fundaţiei Edhi și a gestionat milioane de dolari, a dus o viaţă modestă. Nu a luat niciun ban ca salariu din Fundația Edhi, a trăit într-un apartament simplu cu două dormitoare deasupra clinicii sale și a purtat doar două rânduri de haine, pe care le-a îmbrăcat în toate deplasările, la întâlnirile televizate și la orice altă muncă.
Fundația Edhi nu se limitează în activitatea sa doar la Pakistan. Organizația activează în toată lumea și acordă asistență peste tot unde are posibilitatea. Fundația a participat la operațiuni de acordare de ajutor în Africa, Orientul Apropiat, în Europa și chiar în Statele Unite, în 2005, când New Orleans a fost lovit de Uraganul Katrina.
Fundația Edhi nu a acceptat niciodată bani din partea politicienilor, grupurilor religioase sau guvernelor. Sunt acceptate doar donații private.
În octombrie 2015, Edhi a respins premiul de 10 milioane de rupii acordat de premierul Indiei Narendea Modi pentru ajutorul oferit de Fundația Edhi unei tinere indiene surdo-mute, Geeta, ajunsă accidental în Pakistan. Copil fiind, ea a trecut din greșeală granița. Fata avea aproape șapte sau opt ani, când a fost depistată de polițiștii pakistanezi. Familia Edhi a preluat-o și a fost îngrijită de Fundație timp de 13 ani, până când a revenit în India.
În iunie 2013, rinichii lui Edhi au cedat și a fost internat în spitalul de stat din Carachi. Când fostul președinte al Pakistanului, Asif Ali Zardari, i-a propus să plece peste hotare la tratament, Edhi a refuzat. Aceasta s-a petrecut tocmai atunci când premierul Pakistanului, Navaz Sharif, se afla la Londra, în perioada de recuperare după o intervenție deschisă pe cord. Acest fapt a sporit și mai mult încrederea pe care o inspira Edhi. El a murit în data de 8 iulie 2016, la vârsta de 88 de ani, din cauza problemelor renale.
yogaesoteric
9 decembrie 2018

luni, 14 ianuarie 2019

O activistă LGBT mărturisește: «Legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex este doar o diversiune. Noi vrem ca familia să nu mai existe»

 
Căsătoriile dintre homosexuali nu urmăresc egalitatea în drepturi, ci distrugerea căsătoriei şi a familiei.
 
Un susţinător al drepturilor homosexualilor ar fi exprimat raţiunile care stau în spatele mult-revendicatei „căsătorii dintre homosexuali”, atunci când, într-o dezbatere publică, a menţionat că mişcarea de emancipare a homosexualilor nu urmăreşte atât egalitatea şi înlăturarea discriminării, ci urmăreşte mai degrabă însăşi disoluţia instituţiei familiei.
Masha Gessen, pe numele ei adevărat Maria Alexandrovna Gessen (n. 13 ian. 1967), jurnalistă care activează în Rusia şi SUA, precum şi cunoscută susţinătoare a drepturilor minorităţilor sexuale (ea însuşi făcând parte dintr-o astfel de minoritate) şi, de asemenea, scriitoare cunoscută pentru conflictele cu preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a făcut următoarele declaraţii în luna mai, anul 2012, în cadrul unui Festival al Scriitorilor desfăşurat în Australia, la Sidney:
Căsătoria dintre homosexuali este un lucru cât se poate de simplu şi care nu necesită multă dezbatere, pe atât de normal şi de clar pe cât este distrugerea instituţiei familiei. Familia nu ar trebui să mai existe. Eforturile depuse pentru legalizarea căsătoriei dintre homosexuali sunt de fapt şi de drept o minciună, o diversiune, în legătură cu ceea ce vom face din căsătorie odată ajunşi în acel punct – minţim când spunem că instituţia familiei nu se va schimba. Acesta este un neadevăr. Familia se va schimba şi trebuie să se schimbe. Părerea mea este că familia nici nu ar trebui să existe. Şi spun acest lucru pentru că nu-mi place să construiesc ficţiuni în viaţa mea”.
După ce îşi aduce propria sa viaţă şi experienţă în apărarea cauzei pe care o susţine, anume de a denigra şi încerca să înlăture instituţia familiei din cadrul societăţii, Gessen îşi descrie în câteva cuvinte structura complexă a familiei sale, care este alcătuită din trei copii şi cinci părinţi, între care există grade diferite de rudenie. Unul dintre copii a fost adoptat, împreună cu fostul său partener dintr-un orfelinat din Rusia, un al doilea copil, pe care l-a născut, are un tată biologic în Rusia, iar cel de-al treilea este copilul biologic dintre fratele ei şi actuala sa parteneră de viaţă. Aceşti trei copii au cinci adulţi în roluri parentale, dar aceştia nu sunt părinţii tuturor copiilor.
Cei cinci părinţi se împart în grupe de câte trei. Şi într-adevăr, mi-aş dori să trăiesc într-un sistem juridic şi legislativ care este capabil să-şi asume această realitate şi să reflecteze la ea, dar aceasta nu cred că este compatibilă cu instituţia căsătoriei sau cu morala familiei”.
Pe înregistrarea dezbaterii care a avut loc la Festivalul Scriitorilor desfăşurat la Sidney, atunci când Gessen îşi expune în faţa publicului o părere personală şi anume că familia nu ar trebui să mai existe, este uimitor cum auditoriul aplaudă frenetic spusele jurnalistei, ceea ce constituie încă o mărturie a puternicei ofensive care se desfăşoară astăzi, pe plan mondial, împotriva celor trei piloni fundamentali ai umanităţii: familia, şcoala şi biserica.

yogaesoteric
8 aprilie 2016

sâmbătă, 12 ianuarie 2019

De la căsătoria homosexuală la dictatura homosexuală. Dreptul la anormalitate.


de Ştefania Armâncă
Spania a fost prima ţară din UE care a legalizat căsătoria între persoane de acelaşi sex, în 2005. De atunci, această ţară a făcut paşi rapizi spre îngrădirea opiniilor şi valorilor conservatoare, o cale la capătul căreia pare a se afla dictatura ideologică, cenzurarea liberei exprimări şi poliţia gândirii.
În septembrie 2017, parlamentul spaniol a dat votul final pentru proiectul legislativ nr. 122/000097, redactat de formaţiunea politică de extremă stângă Podemos şi supranumit „Legea Egalităţii”. Aceasta are ca obiectiv declarat apărarea minorităţilor sexuale şi de „identitate de gen” de orice pretinsă discriminare împotriva lor.
Simpla pronunţare a unei opinii care poate jigni minorităţile în cauză atrage o amendă de până la 3.000 de euro. Nimeni nu va mai putea spune nimic. Mai cu seamă experţii şi cei din mediile universitare nu vor mai putea scrie opinii fundamentate care contrazic ideologia de gen sau care afirmă că homosexualitatea este un comportament de risc. De fapt, orice poate fi considerat ofensă, nu doar astfel de afirmaţii, pentru că nu se oferă criterii obiective, ci evaluarea subiectivă a reclamantului despre cum l-a făcut să se simtă o afirmaţie sau alta.
Repetarea unei opinii care a fost etichetată drept jignitoare, postarea ei online şi refuzul de a o şterge îi pot atrage „făptaşului” o amendă de la 3.000 la 20.000 de euro şi interdicţia de a mai lucra la stat timp de până la un an de zile.
Activităţile considerate a „promova, încuraja sau incita, direct sau indirect, ura sau violenţa împotriva persoanelor homosexuale sau transsexuale etc”, publicarea repetată pe Internet a unor opinii ofensatorii poate atrage o amendă între 20.000 şi 45.000 de euro, şi închiderea activităţii timp de doi ani. Aceasta va însemna că toate organizaţiile pro-viaţă şi pro-familie îşi vor închide activitatea. Petiţiile, conferinţele, trainingurile pro-viaţă şi pro-familie nu vor mai avea loc. Practic, organizaţii precum CitizenGO s-ar închide de la sine sau ar fi închise treptat prin forţa acestei legi.
În opinia experţilor juridici, legea este extrem de problematică deoarece:
- Se instituie subiectivitatea ofenselor reclamate, care nu pot fi dovedite şi evaluate în mod obiectiv, folosind concepte vagi precum „identitate simţită”, „identitate trans”, „realitate trans”, „gen autoidentificat”.
- Pârâtul nu beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. Îi revine lui sarcina să se dezvinovăţească, în loc ca dovada vinovăţiei lui să cadă în sarcina reclamantului, ca la orice proces.
- Se instituie cenzura opiniilor nepopulare şi a expresiilor considerate degradante sau jignitoare la adresa persoanelor LGBT – mijloacele de comunicare în masă sunt supravegheate în acest scop.
- Se abolesc drepturile parentale – adolescenţii au dreptul ca, de la 16 ani, să facă operaţie de schimbare de sex fără acordul părinţilor – posibil pe banii statului.
- Psihoterapia de reconversie a orientării sexuale este interzisă, chiar dacă se face la cererea pacientului.
- Se instituie „poliţia gândirii” – necolaborarea cu anchetatorii se consideră ofensă.

Alianţa Familiilor din România: Căsătoriile homosexuale şi dreptul la anormalitate(Articol publicat în data de 5 octombrie 2017)
Amintim că mai în vara anului 2017, când Bundestagul german a supus la vot soarta căsătoriilor homosexuale în Germania, Merkel s-a împotrivit împreună cu alţi 226 de parlamentari. Şi-a justificat votul pe motivul că ele dăunează copiilor, un argument pe care noi l-am adus şi demonstrat printr-o sumedenie de studii de mai mulţi ani.
Cu toate că cea mai puternică femeie din lume agrează cu noi, încă nu am depistat niciunde în presa României ori în dezbaterile televizate argumentul adus de ea ori de noi. Suntem martori la o intenţionată tăcere de mormânt în România când e vorba de prezentarea obiectivă a consecințelor nefaste ale căsătoriilor homosexuale. Ni se pare ciudat că nici măcar presa ori intelectualii care se consideră conservatori nu îndrăznesc să scrie adevărul privind subiectului. La fel politicienii, cu mici excepţii. Ceea ce denotă că evident ne confruntăm cu un război psihologic dezlănţuit împotriva majorităţii covârşitoare a cetăţenilor României care nu vor legalizarea căsătoriilor homosexuale în România. Am mai zis-o şi cu alte ocazii, dar se impune să o zicem din nou. Materialul de față denotă că noi toţi putem fi (ori vom fi) victime ale căsătoriilor homosexuale dacă ele vor fi legalizate în România.
Dreptul la anormalitate
Anterior discutam insistența cu care homosexualii „căsătoriţi” cer recunoaşterea în tribunale a unui drept la copiii altora. Fără îndoială un aspect anormal. Ceea ce dovedeşte că ne găsim în pragul unui nou asalt, recunoaşterea unui drept la anormalitate. Asupra acestui subiect specific scriem astăzi şi îl vom dovedi cu exemple care au parvenit din toată lumea în doar ultimele săptămâni [raportat la data la care a fost scris articolul, n.n.].
Revoluţia sexuală a generat multe „drepturi” care, am putea spune, pot fi etichetate, în ansamblu ca fiind un drept la anormalitate, adică de a nu fi ca restul lumii (am putea zice normal). Se cere un drept la anormalitate. Fiinţe umane care au fost privite ca fiind stranii au existat dintotdeauna şi e de netăgăduit că multe dintre ele au fost persecutate ori discriminate. Ce diferenţiază insistența unor segmente ale societăţii moderne pentru recunoașterea unui drept la anormalitate de trecut, însă, este recunoaşterea, pe lângă dreptul de a fi ori a se comporta anormal, recunoaşterea unui drept de a transforma întreaga societate în una anormală, un drept la îndoctrinarea oamenilor, în primul rând al copiilor, în a fi anormali şi în prevenirea la reîntoarcerea la normal a persoanelor care o doresc.
Simultan cu dreptul la anormalitate se conturează dreptul de a nu fi ofensat, ceea ce e de înţeles. Ce deranjează, însă, este că pe lângă acest drept se cere şi dreptul de a ofensa pe alţii. „Minorităţile sexuale” cer ca societatea să pedepsească pe cei care îi ofensează, dar ei îşi arogă dreptul de a ofensa pe alţii. Fără excepţie, toate articolele şi comentariile pe care le scriu la adresa creştinilor sunt ofensatoare şi deseori conţin un limbaj vulgar. Pe lângă acest drept e şi dreptul de a fi tolerat şi acceptat, dar şi dreptul de a fi intolerant cu cei care dovedesc intoleranță faţă de agenda şi obiectivele minorităţilor sexuale. Şi după cum veţi vedea mai jos, se pretinde şi dreptul de a schimba teologia, de a crea şi impune confuzie sexuală în minţile copiilor, de a schimba firescul în nefiresc, normalul în anormal, de a pune în închisoare propovăduitorii Evangheliei care condamnă, pe baza Sfintelor Scripturi, homosexualitatea, dreptul de a interzice traducerile autentice ale Bibliei care numesc sodomia păcat, şi aşa mai departe.
Dreptul la confuzie sexuală
Începem turul internaţional de orizont în Florida unde persoane care suferă de confuzie sexuală caută să o răsfrângă asupra copiilor. E început de an şcolar şi o învăţătoare a trimis o notă părinţilor elevilor ei cu directiva că nici elevii nici părinţii să nu o numească „Miss” („domnişoară”) ori „Mrs” („doamnă”) ci „Mx”, „Mx” fiind o apelaţie neutră inventată de învăţătoare pentru a-şi ascunde sexul.
Învăţătoarea e cunoscută pentru activismul ei homosexual din Florida, iar confuzia de gen de care ea pare că suferă caută să o transmită elevilor ei. Din fericire părinţii au reacţionat cum trebuie şi învăţătoarea a fost mutată la o altă şcoală.
Statul Australian Victoria promovează confuzia sexuală la nivel de politică oficială. Mai devreme în acest an (2017) aproape 300 de şcoli publice din Victoria au adoptat un program desemnat să faciliteze schimbarea sexului elevilor începând cu vârsta de şase (6) ani chiar şi fără consimţământul părinţilor lor. Documentul cu pricina poate fi citit aici

Practica dovedeşte că se pretinde şi un drept la promiscuitate şi boli transmisibile
Luna trecută [septembrie 2017] Centrul pentru Controlul Bolilor din SUA (Center for Disease Control) şi-a publicat raportul anual pe 2016. În 2016 au fost înregistrate în SUA peste 2 milioane de noi cazuri de boli venerice, numărul persoanelor infectate cu clamidia, gonoree şi sifilis crescând cel mai mult. Dacă la aceste boli venerice sunt adăugate şi alte boli transmise prin contact sexual ilicit, numărul total de persoane infectate în 2016 a fost de aproape 20 de milioane, adică întreaga populaţie a României. Aţi citit corect – 20 de milioane!
[Detalii aici.]
A fost un număr record. Explozia infecţiilor venerice a atins proporţii tragice la tinerii între 18 şi 24 de ani. Ce a cauzat-o? Printre altele, aplicaţiile disponibile tinerilor pentru a-şi găsi parteneri sexuali online, fie de sex opus fie de acelaşi sex. O mare parte a persoanelor care au contractat gonoree sunt homosexuali. E un aspect problematic pentru că gonoreea devine tot mai rezistentă la antibiotice şi mai greu de vindecat. De asemenea, majoritatea covârşitoare a noilor cazuri de infecţii cu sifilis s-a înregistrat în rândul homosexualilor. Tragic, şi copiii nou născuţi suferă. Peste 600 de cazuri de sifilis au fost înregistrate la copiii nou născuţi, dintre care peste 40 au murit. Aceste date statistice ar trebui să fie pe primele pagini ale marilor cotidiene ale lumii şi în programele de televiziune din SUA. Dar nici pe departe, tirania tăcerii fiind încă în toi.
Dreptul la o teologie anormală
Căsătoriile homosexuale nu au mai lăsat nimic sacru. Ele nu iau prizonieri. Îi execută. Religia şi teologia creştină rămân două ţinte frontale pentru mişcarea homosexuală. Anul trecut (2016) ILGA (organizaţia umbrela a mişcării homosexuale mondiale) a emis un toolkit (un ghid) desemnat să influenţeze bisericile şi teologia creştină pentru a deveni mai „tolerante” şi agreabile cu ceea ce Biblia interzice în mod explicit – relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex.
Semne ale confuziei în teologie sunt peste tot. Săptămâna trecută [raportat la data la care a fost scris articolul, n.n.], Justin Welby, Arhiepiscopul Bisericii Anglicane şi liderul mişcării anglicane mondiale, a dat un interviu publicaţiei GQ Magazine. Întrebat fiind dacă homosexualitatea e păcat, a răspuns că nu e sigur. („You know very well that is a question I can’t give a straight answer to” – „Este o întrebare la care nu pot da un răspuns direct.”) Iar în cursul acestei săptămâni [1-7 octombrie, n.n.], liderii Bisericii Anglicane din Anglia se strâng pentru a discuta decizia Bisericii Scoţiene de a permite căsătoriile homosexuale. [Detalii aici.] 
Şi ca şi când asta nu ar fi fost îndeajuns, pe 4 octombrie s-a anunţat că în Marea Britanie o persoană transgender a fost numită în funcţia de pastor într-o biserică de homosexuali din Marea Britanie.
Confuzia teologică a liderilor bisericeşti britanici nu tocmai surprinde. E un rezultat actual al unei traiectorii de mai lungă durată. Bisericile anglicane deja traduc noi versiuni ale Bibliei care sunt gay-friendly şi trans-friendly, adică folosesc un limbaj care nu „ofensează” homosexualii ori persoanele transgender. La fel imnurile bisericeşti tradiţionale care au fost revizuite să elimine referinţele la sexele masculin ori feminin, „el” ori „ea”, „bărbat” ori „femeie”. Bizarul însă atinge noi culmi. S-a ajuns la punctul în care casele de editură religioase din America au fost date în judecată pentru că publică traduceri ale Bibliei care încă conţin cuvântul „sodomie” şi o numesc păcat. [Detalii aici.]
S-a ajuns departe, considerând că doar în 1904 Curtea Supremă a Statului Georgia a numit sodomia, în cazul Herring v. State, „the abominable crime not fit to be named among Christians,” adică „o crimă abominabilă care nu e potrivit a fi pomenită între creştini”. Imaginaţi-vă consecinţele pentru cineva în zilele noastre care ar spune aceste cuvinte în public, din convingere: amenzi, penalizări, concediere de la lucru, boicot, închisoare? Concediere, săptămâna trecută [raportat la data la care a fost scris articolul, n.n.], în cazul unui învăţător britanic care a postat pe facebook că homosexualitatea e păcat. [Detalii BBC.]
Ţinta ultimă – dreptul la abolirea căsătoriei
Am spus-o din 2010 încoace: ținta ultimă este abolirea căsătoriei, ori de care fel ar fi ea. Pe 12 septembrie (2017) televiziunea australiană a ţinut o dezbatere privind legalizarea căsătoriilor homosexuale în Australia. Printre invitaţi au fost un filosof englez şi un membru al Knesset-ului israelit. Ambii au argumentat pentru abolirea căsătoriei, întrebând „la ce mai foloseşte căsătoria?”. Femeia care reprezenta perspectiva feministă cerea abolirea căsătoriei pentru că e „un instrument făurit de bărbaţi pentru a domina femeile cu scopuri reproductive”. Un alt comentator a cerut abolirea lor pentru că nu dau „siguranţă” copiilor. Un altul insistă că doar doi părinţi nu sunt suficienţi să asigure bunăstarea şi siguranţa copiilor şi că ar fi nevoie de mai mulţi (cu cât mai mulţi, cu atât mai bine). Ori că e nevoie de intervenţia permanentă a statului în familie pentru a asigura siguranţa copiilor. Invitaţii încurajau audienţa să „abandoneze vasul care se scufundă al familiei” şi să opteze pentru parteneriate civile ori alte feluri de convieţuire care nu au nimic de a face cu familia şi căsătoria naturală.
Islanda pare să fi abolit căsătoria aproape în întregime. La sfârşitul lui august (2017) CNN ne-a informat că Islanda e pe cale să abolească căsătoria. 67% dintre copiii care se nasc în Islanda nu au părinţi căsătoriţi, un aspect de care islandezii par a fi mândri. Cu o populaţie de doar 320.000 de fiinţe umane, Islanda e „cea mai feministă societate din lume”, dar şi cea mai puţin religioasă.
Iar săptămâna trecută [raportat la data la care a fost scris articolul, n.n.], BBC ne-a informat că homosexualii nu se căsătoresc în Marea Britanie. Căsătoriile homosexuale au fost legalizate acolo acum patru (4) ani, dar numărul homosexualilor care se „căsătoresc” e în scădere pronunţată. Ei preferă parteneriatele civile care pot fi dizolvate mult mai uşor decât căsătoriile legale. În 2015, 925 de cupluri homosexuale britanice au încheiat parteneriate civile şi 960 în 2016. Dar şi parteneriatele civile îşi pierd lustrul. Dacă în 2016, 960 de cupluri homosexuale au încheiat parteneriate civile, 1.313 parteneriate civile au fost dizolvate tot în acelaşi an. Diferenţa de aproape 400 într-un singur an denotă că moda parteneriatelor civile e şi ea pe cale de dispariţie, la fel ca moda căsătoriilor homosexuale. [Detalii aici.]

yogaesoteric 
8 ianuarie 2019

miercuri, 9 ianuarie 2019

Inginerie socială – lupta împotriva ascensiunii la un nivel mai înalt a conștiinței umane

Iată de ce ar fi necesar să iei în considerare convertirea muzicii pe care o asculţi la frecvenţa notei La de 432 Hz

De Elina St-Onge
Dacă vrei să descoperi secretele universului, gândeşte în termeni de energie, frecvenţă şi vibraţie.” – Nikola Tesla
Ceea ce noi am numit materie este energie, a cărei vibraţie a fost scăzută astfel încât să fie perceptibilă simţurilor. Nu există nicio materie.” – Albert Einstein
Tesla a spus-o. Einstein a fost de acord. Ştiinţa a dovedit-o. Este un aspect ştiut acela că totul – inclusiv trupul nostru – este făcut din energie vibrând pe frecvenţe diferite. Aceasta fiind realitatea, pare logic să ne întrebăm dacă frecvenţele sunetelor pot să ne afecteze.
Ar părea că așa se petrece. Frecvenţele afectează frecvenţe, așa cum amestecarea unor ingrediente cu alte ingrediente afectează savoarea globală a mâncării. Modul în care frecvenţele afectează lumea fizică a fost demonstrat prin diferite experimente, cum ar fi ştiinţa cimaticii şi memoria apei.
Cimatica arată că atunci când frecvenţele sonore se mişcă printr-un mediu particular, cum ar fi apă, aer sau nisip, ele alterează direct vibraţia materiei. 
Fotografiile de mai jos ilustrează modul în care se dispune materia în funcţie de frecvenţa sonoră la care este supusă.
Memoria apei arată, de asemenea, cum propriile noastre intenţii pot ajunge să modifice lumea materială. Demonstrația a fost făcută de dr. Masaru Emoto, care a realizat studii ce au arătat cum simple intenţii exprimate prin sunet, emoţii şi gânduri pot modifica dramatic forma în care apa cristalizează, după cum se observă în imaginile de mai jos.
Cu toţii avem o anumită energie vibraţională, iar trupurile noastre, potrivit estimărilor, sunt alcătuite 70% din apă. Date fiind experimentele menţionate, se poate ajunge la concluzia că frecvenţele muzicale pot de asemenea modifica starea noastră vibraţională.
Fiecare exprimare prin sunet, emoţie sau gând este caracterizată de o frecvenţă specifică de vibrație ce influenţează totul în jur – așa cum o singură picătură ce cade pe o suprafaţă liniştită de apă creează o serie de valuri pe o arie foarte mare a întinderii de apă.
Frecvenţa muzicală
Având în minte acest concept, să ne îndreptăm atenţia spre frecvenţa de vibrație a muzicii pe care o ascultăm. Majoritatea muzicii, peste tot în lume, este acordată la nota La (în sistem vestic, nota A) de 440 Hz, după cum a încurajat Organizația Internaţională pentru Standarde (ISO) începând din anul 1953.
Însă, dacă privim natura vibratorie a universului, este posibil ca acest ton să fie în dizarmonie cu rezonanţa firească a naturii şi ar putea genera efecte nefaste asupra conştiinţei şi comportamentului uman.
Anumite teorii (deşi nedemonstrate) sugerează chiar că regimul nazist a fost în favoarea adoptării acestui ton drept standard după ce a desfăşurat cercetări ştiinţifice pentru a determina ce gamă de frecvenţe induce cel mai eficient stări de frică şi agresivitate. 
Indiferent dacă această teorie a conspiraţiei este reală sau nu, studii interesante au demonstrat beneficiile muzicii în care nota La este acordată la frecvenţa de 432 Hz.
Matematica universului
S-a afirmat că frecvenţa de 432 Hz este în acord cu tiparele universului. Se spune, de asemenea, că frecvenţa de 432 Hz vibrează în rezonanță cu secţiunea de aur, Φ, şi că unifică proprietăţile luminii, timpului, spaţiului, materiei, gravitaţiei şi magnetismului cu biologia, codul genetic (ADN) şi conştiinţa.
Când atomii şi ADN-ul nostru încep să rezoneze armonic cu patternul spiralat al naturii, simţul nostru de conectare la natură se amplifică. Numărul 432 este, de asemenea, reflectat în proporțiile Soarelui, Pământului şi Lunii, ca şi în mișcarea de precesie a echinocţiilor, în Sri Yantra, marea piramidă din Egipt, monumentul de la Stonhenge precum şi în multe alte locuri sacre.
Din propriile mele observaţii, unele frecvenţe parţiale (numite și armonice sau overtonuri) ale notei La de 432 Hz 12T5 par a se alinia cu tiparele naturale şi de asemenea cu rezonanţa solitonurilor. Solitonurile au nevoie de o anumită gamă pentru a se forma într-un mediu cu o anumită densitate şi sunt întâlnite atât în microcosmos cât și în macrocosmos. Solitonurile nu se găsesc doar în mecanica apei, ci şi în respiraţia ion-acustică dintre electroni şi protoni.” – Brian T. Collins 
Notă: Solitonul este un pachet de unde solitar auto-regenerant care îşi menţine forma în timp ce se propagă cu o viteză constantă printr-un anumit mediu. Solitonurile sunt cauzate de anularea efectelor nonlineare, dispersive ale mediului.
Rezonanţa spectrului de culori
Un alt factor interesant care este necesar să fie luat în considerare este acela că nota La acordată la frecvenţa de 432 Hz se corelează cu spectrul de culori şi cu sistemul de CHAKRA-e, în timp ce nota La acordată la frecvenţa de 440 Hz nu se acordează cu acestea.
„Spectrul solar şi Claviatura Cosmică 
Toate frecvenţele spectrului sunt asociate în octave, de la razele gama la subarmonici. Aceste culori şi note sunt de asemenea în conexiune cu chakra-ele noastre şi cu alţi centri importanţi de energie. Dacă înţelegem aceasta… Chakra-ele sunt conectate cu cele şapte raze ale spectrului solar, atunci notele şi frecvenţele pe care le utilizăm pentru un anumit aspect ar trebui să fie aceleaşi.
Nota La de 432 Hz reprezintă acordarea la Claviatura Cosmică sau la Diapazonul Cosmic, contrar frecvenţei notei La de 440 Hz din «standardele» moderne. Această frecvenţă (432 Hz) plasează nota Do diez la 136,10 Hz «Om», care este nota principală a sitarului în muzica clasică indiană şi tonul incantaţiilor călugărilor tibetani, care ne spun că «acest ton vine de la natură».
” – Dameon Keller
Explorând diferenţele
Să explorăm prin experienţe diferenţa între nota La de 440 Hz şi nota La de 432 Hz. Melomanii şi muzicienii au observat că muzica acordată la nota La de 432 Hz nu doar că este mai frumoasă şi mai armonioasă pentru auz, dar de asemenea induce o experienţă lăuntrică mai profundă, care este resimţită în interiorul trupului la nivelul coloanei vertebrale şi a inimii. Muzica acordată la nota La de 440 Hz se simte ca o experienţă mai mult exterioară şi mentală.
Cei care au analizat aceste aspecte afirmă, de asemenea, că muzica acordată la nota La de 432 Hz pare să fie non-localizată şi poate umple întreaga cameră, pe când muzica modulată după nota La de 440 Hz poate fi percepută ca fiind direcţională sau liniară în propagarea sunetului.
Strămoşii noștri îşi acordau instrumentele la un La de 432 Hz în loc de 440 Hz – şi pentru un motiv bun. Există numeroase exemple muzicale pe internet pe care le puteţi audia, pentru a constata aceste diferenţe dvs. înşivă. Acordarea unui instrument la 432 Hz conduce la un sunet mult mai relaxant, în timp ce acordarea la 440 Hz provoacă tensionarea trupului.
Aceasta deoarece frecvenţa de 440 Hz nu se află în acord nici cu macrocosmosul, nici cu microcosmosul, pe când frecvenţa de 432 Hz vibrează în acord cu ele. Să dăm un exemplu despre cum se manifestă aceasta la nivelul microcosmosului uman – respiraţia noastră (0,3 Hz) şi pulsul nostru (1,2 Hz) sunt corelate cu frecvenţa unei octave mai joase ale notei La de 432 Hz (108 Hz) ca 1:360 şi 1:90
.” – conform site-ului innergarden.org.
Diferenţa sonoră globală era observabilă, versiunea 432 sunând mai cald, mai clar şi instantaneu mai plăcută auzului, în timp ce versiunea 440 se simţea mai crispată, cu o energie mai agresivă.” – chitarist anonim.
Materialul video prezentat în continuare a fost creat de cineva care nu avea nicio părere despre care frecvenţă este mai bună – La de 432 Hz sau La de 440 Hz. Din acest motiv, modul în care ambele versiuni ale melodiei sunt cântate este nepărtinitor. Putem asculta şi decide noi înşine care variantă sună mai armonios pentru noi.
Considerații personale
Mi-au plăcut multe formaţii de muzică, artişti şi stiluri muzicale, chiar dacă erau acordate la 440 Hz, dar după ce am comparat câteva melodii acordate la 432 Hz şi la 440 Hz pot spune că simt şi aud clar diferenţa.
Nu aş putea afirma că ascultarea muzicii acordate la 440 Hz m-a transformat într-o persoană agresivă, dar pot înţelege cum o întreagă populaţie, fiind expusă la o muzică ce este direcţionată mai mult mental decât spre inimă – fără a mai menţiona toate versurile materialiste şi egocentrice din majoritatea melodiilor cu audienţă mare – este o combinaţie perfectă pentru a menţine o frecvenţă şi o stare de conştiinţă mai discordante la nivelul umanităţii. 
Aceasta este bineînţeles doar opinia mea.
Muzica bazată pe nota Do = 128 Hz (în concordanță cu La de 432 Hz) va susţine umanitatea în drumul ei spre eliberarea spirituală. Urechea internă a fiinţei umane este construită pe Do = 128Hz.” – Rudolph Steiner
Nu pot afirma cu o deplină siguranţă că fiecare idee sugerată în acest articol este 100% precisă, nici că sunt expertă în acest subiect. Doar am adunat informaţii interesante de la alţii care au cercetat toate acestea mai în profunzime.
Din acest motiv, pentru validarea ştiinţifică a acestor aspecte, sugerez ca fiecare să facă propria cercetare, cu o minte deschisă, plină de discernământ. Probabil o cercetare mai amplă asupra acestui subiect va fi realizată în viitorul apropiat, pentru a ajuta la explicarea fenomenului.
Consider că avem cu toţii intuiţie şi abilitatea de a observa fără a judeca, ceea ce este mult mai util decât să ridiculizăm informaţiile care nu au fost încă acceptate de comunitatea ştiinţifică. De aceea depinde de fiecare dintre noi să nu ne lăsăm acaparați de dorinţa imperioasă de a trage concluzii pe loc ci, în schimb, să experimentăm diferenţa între acordarea cu un La de 440 Hz şi un La de 432 Hz. Pentru aceasta, este necesar că ascultăm cu întregul trup şi cu o conştiinţă neutră, nu cu mintea saturată de propriile idei, judecăţi şi preconcepţii.
Dacă doriţi să modificați tonul muzicii dvs. prin acordarea notei La la frecvența de 432 Hz, puteți afla cum să faceți aceasta din tutorialul de mai jos: 

yogaesoteric
8 ianuarie 2019 

marți, 8 ianuarie 2019

Geometria sacră: tipare matematice prezente într-un mod tainic în natură, la nivelul trupului, al minţii şi al spiritului


Ce tipare (patternuri) caracterizate de simetrie şi echilibru poți regăsi în propria ta viaţă sau în realitatea înconjurătoare? Ce patternuri sunt asimetrice şi dezechilibrate? Observând cu atenţie tiparele care tind să apară, putem să ne adaptăm lor și să le utilizăm atunci când sunt echilibrate, sau să le eliminăm în cazul în care nu sunt armonioase. 
Fluxul de ajustare permanentă a asimetriei către simetrie este procesul de creştere şi evoluţie. Geometria sacră ne oferă o reflectare ideală a simetriei, pe care o putem contempla atunci când traversăm provocările vieţii în căutarea echilibrului şi a armoniei.
Matematica este alfabetul cu ajutorul căruia Dumnezeu a scris universul.ˮ – Galileo Galilei
Ce este geometria sacră?
Geometria sacră implică tipare universale sacre care sunt prezente în mod tainic în orice aspect din realitatea noastră, astfel de tipare fiind cel mai frecvent observate în arhitectură, artă şi în natura înconjurătoare. Este unanim acceptat faptul că geometria şi raporturile, armonicele şi proporţiile matematice se regăsesc, de asemenea, în muzică, în spectrul luminos şi în cosmologie. Tiparele invizibile sunt cele care animă lumea noastră fizică în același mod în care, așa cum afirmă tradiţiile spirituale, sufletul dă viață trupului.
Formele, tiparele şi compoziţiile vizuale au capacitatea de a ne atrage privirea și în același timp ne captivează imaginaţia. Prin contemplarea unor opere de artă excepţionale sau a unor peisaje mirifice din natură, putem intra într-o stare de transă elevată caracterizată de o copleșitoare emoţie estetică, care inspiră o profundă veneraţie, astfel încât această experiență a fost asociată adesea cu transcendenţa, supranaturalul sau spiritualul.
Tiparele universale sacre au la bază relaţii de cauzalitate care pot fi măsurate, numărate, replicate şi definite. Acest domeniu matematic și totodată ezoteric al cercetării şi observării, cunoscut sub numele de geometrie sacră, vă va ilumina şi încânta, el reprezentând în același timp o invitaţie de a vă transforma punctul de vedere din care priviţi lumea.
Istoria geometriei sacre
Tradițiile spirituale timpurii, incluzând Creştinismul, Hinduismul, tradiția greacă şi cele egiptene, recunoşteau existenţa diferitelor patternuri sau forme geometrice regulate care se repetau în întreaga natură. Învățații și înțelepții acelor vremuri au observat că exista o corelaţie directă sau o conexiune între diferitele elemente existente pe pământ și cele din ceruri. Aceste forme geometrice sacre se oglindesc în mod misterios pe pământ şi în cer, iar culturile antice ajunseseră la certitudinea că aceste tipare existau și se reflectau pe diferite niveluri în toate părţile universului. Ştiinţa modernă a dovedit că aceste patternuri geometrice sacre se regăsesc în toate structurile moleculare care formează baza întregii vieţi din acest univers.
Tiparele geometrice armonioase sunt cu adevărat sacre
Subiectul este vast şi chiar dacă este inspirator și revelator din punct de vedere spiritual pentru cei înzestrați cu intuiție superioară, există numeroşi matematicieni cu o formare materialistă care dispreţuiesc ideea de a corela formulele matematice și tiparele geometrice cu realitățile spirituale. 
Simpla observare şi recunoaştere a acestor raporturi matematice și tipare geometrice armonioase ce se regăsesc în mod spontan în natură, precum și influenţa lor puternică asupra creațiilor artistice, arhitecturii şi muzicii inspirate sunt elemente mai mult decât suficiente pentru a vă umple sufletul de minunare!
Influenţa geometriei sacre poate fi cu ușurință observată în arhitectura acestei moschei
Pentru cineva care nu a excelat la matematică când a fost elev, geometria poate fi oricând ceva distractiv deoarece implică desenarea de forme echilibrate, cu anumite instrumente specifice (riglă, compas). Ideea de a reprezenta numerele sub anumite forme vizuale corespondente sau prin intermediul muzicii sunt alte exemple foarte speciale referitoare la modul în care elemente abstracte (numere, formule) pot fi oglindite în lumea fizică. În acest mod descoperim că matematica este o ştiinţă interesantă care se plasează în spaţiul dintre realitatea fizică şi cea non-fizică (pe care le și conectează).
Spaţiul dintre realitatea fizică şi cea non-fizică este de obicei rezervat pentru artă și spiritualitate. Tocmai de aceea este cu atât mai interesant să descoperim că formulele matematice acoperă linia de demarcație dintre cele două lumi. De asemenea, este unul dintre motivele pentru care această geometrie este considerată sacră.
Pentru cei curioși să descopere informații interesante specifice despre numere şi formule, există un website numit Math is Fun (www.mathisfun.com). Dobândind o înţelegere aprofundată asupra diferitelor forme ce sunt descrise în geometria sacră şi modul în care acestea au fost utilizate în culturile antice, puteţi învăţa cum să le valorificaţi forța lor creatoare.
Secțiunea de aur
Secțiunea de aur (numărul de aur, proporția de aur) a fost considerată de către greci ca fiind legea sau expresia matematică a frumuseţii. Este întruchiparea numerică a infinităţii şi o aproximare a ceea ce nu poate fi atins. Aceasta inspiră fiinţa să contemple posibilitatea unui număr transcendent. Din dreptunghiul de aur provine spirala lui Fibonacci care se regăseşte în flori, cochilia melcilor, conurile brazilor şi în alte creații ale Naturii. Dreptunghiul de aur şi spirala lui Fibonacci sunt utilizate în crearea instrumentelor muzicale precum viori, violoncele, iar tonurile gamelor muzicale sunt create folosind aceleaşi formule matematice. Aceste formule au fost utilizate în arhitectură şi în elementele decorative de peste 4000 de ani şi pot fi observate la clădiri istorice precum Partenonul, marile catedrale europene etc.
Floarea vieţii, sămânţa vieţii, solidele platonice
Un alt simbol foarte important care se regăseşte în vestigii și artefacte descoperite pe întreg cuprinsul globului, cu o vechime de 6.000 până la 10.000 de ani, este Floarea Vieţii. Acest simbol este alcătuit din cercuri spaţiate egal, suprapuse, după o simetrie hexagonală şi arată ca o floare, de unde îi şi provine numele. Poate fi observat în Egipt la templul lui Osiris, în Oraşul Interzis din China, în sinagogile din Galileea (Israel), în templele din India, în La Mesquita (Spania), în Turcia, Japonia şi în multe alte locuri. Leonardo da Vinci a petrecut mult timp studiind și contemplând modelul Florii Vieţii şi a folosit proprietăţile matematice ale acesteia în creațiile sale artistice celebre.
Doar privind acest simbol, sau urmărind să numeri cercurile pe care le conține, apare o impresie vie și magică în conștiință, şi nu este de mirare că din cele mai vechi timpuri și până în prezent, oamenii au fost şi sunt profund îndrăgostiţi de Floarea Vieţii.
În interiorul Florii se află Sămânţa
Sămânţa Vieţii
Cubul lui Metatron
Sămânţa Vieţii este un simbol inclus în Floarea Vieţii, alături de multe alte simboluri de mare însemnătate, precum Cubul lui Metatron.
Corpurile geometrice numite poliedre regulate sunt caracterizate de laturi cu lungimi egale. Cubul, tetraedrul, dodecaedrul, icosaedrul, octaedrul sunt astfel de poliedre şi reprezintă ceea ce Planton a denumit cele cinci solide platonice. Acestea devin vizibile în Floarea Vieţii când sunt trasate linii drepte pentru a conecta centrele diferitelor cercuri din interior. Este uimitor să descoperi cum toată această simetrie se dezvăluie a fi inclusă într-un model sintetic care este creat cu ajutorul matematicii. Întrucât în multe tradiţii spirituale cercurile şi curbele reprezintă aspectul feminin, în timp ce unghiurile şi liniile drepte reprezintă aspectul masculin, simbolul Florii Vieții ne revelează, de asemenea, un echilibru dumnezeiesc dinamic al celor două polarităţi.
Geometrie sacră şi spiritualitate
Prin intermediul geometriei sacre sunt transmise și făcute accesibile energii elevate ce rafinează conștiința.
Geometria sacră ne revelează că există modele matematice abstracte în spatele oricărui aspect pe care îl vedem în natură. Cum s-ar putea aceasta corela cu călătoria noastră de integrare a ştiinţei şi spiritualităţii în viața personală? Credinţele noastre interioare creează tipare specifice (perceptive, de comportament, de gândire etc.) care se propagă facil spre în afară şi care se manifestă în experienţele trăite în lumea exterioară concretă. Invizibilul influențează vizibilul. Geometria sacră este o vizualizare şi o metaforă a conexiunilor existente la nivelul tuturor aspectelor vieții, este interfaţa dintre abstract şi realitatea fizică. Când modificăm formulele matematice, relaţiile și raporturile dintre diferite aspecte, implicit modificăm forma fizică. Aceasta este, de altfel, și învăţătura spirituală a multor mistici.
Fluxul continuu de ajustare a asimetriei spre a atinge simetria este procesul de creştere şi evoluţie. Exact ca într-o simfonie sau ca într-un film care recurge la o creștere gradată a tensiunii pentru a construi un moment culminant important şi a rezolva intriga, noi, oamenii, ne mișcăm și suntem permanent integrați în acest flux continuu evolutiv.
Puteţi contempla pentru un anumit interval de timp tipare geometrice caracterizate de simetrie, ca modalitate de a vă amplifica rezonanţa interioară psihomentală cu simetria şi echilibrul armoniei arhetipale. Puteți chiar, ca un demers de recentrare în sine, să desenaţi ori să colorați într-un mod creativ unele dintre aceste modele în timpul dvs. liber…
Tradiţiile spirituale autentice au utilizat de secole astfel de patternuri matematice, iar prin actualizarea lor în viaţa dvs. veţi face pași siguri pe drumul către o existență mai fericită şi echilibrată!
În documentarul de mai jos, Jonathan Quintin prezintă grafic modul în care geometria sacră se află la baza organizării spaţiale a universului. Geometria sacră este limbajul utilizat de Dumnezeu pentru a crea toate formele existente, spune Quintin, şi tocmai de aceea, ea reprezintă un instrument cu ajutorul căruia putem transcende diferențierea, atingând Conștiința Unității dumnezeiești supreme.
yogaesoteric
7 ianuarie 2018

joi, 27 decembrie 2018

Sărbătoarea Crăciunului. Simbolistica întrupării Fiului lui Dumnezeu


Dumnezeu s-a făcut om, ca omul să devină Dumnezeu.” – Sfântul Atanasie din Alexandria
Semnificaţia sărbătorii Crăciunului trebuie privită în contextul anului liturgic. Încarnarea Fiului lui Dumnezeu, Iisus, se împlineşte în timpul solstiţiului de iarnă, la miezul nopţii celei mai lungi, în inima tenebrelor, într-o peşteră. Putem simţi astfel semnificaţia ascunsă, misterul profund ce însoţeşte naşterea lui Mesia, moment care marchează totodată trecerea de la Zodia Săgetătorului la Zodia Capricornului.
Christos se desăvârşeşte în înţelepciune până la vârsta de treizeci de ani. El va arăta Calea spre Dumnezeu Tatăl în următorii trei ani petrecuţi până la împlinirea misiunii sale, moment ce corespunde sărbătorii Paştelui. Patruzeci de zile mai apoi, la Înălţare, Iisus „părăseşte” lumina Pământului pentru a se naşte în Împărăţia Tatălui Ceresc. Mai târziu, la sărbătoarea Cincizecimii, în mijlocul adunării discipolilor, el trimite celor doisprezece apostoli Focul sfânt al Spiritului (Duhul Sfânt).
Să folosim următoarea analogie: un ţăran plantează o sămânţă iarna, într-un moment ales cu atenţie, în armonie cu fazele Lunii şi cu cele patru elemente (Foc, Pământ, Aer, Apă); actul său simbolizează, în analogia noastră, sărbătoarea Crăciunului. Paştele creştin se regăseşte simbolic în naşterea delicatului mugure ce străpunge coaja seminţei. Paştele reprezintă trecerea de la o stare potenţială, de germene, la Realitatea cea Vie. Ego-ul se dizolvă iar Spiritul străluceşte în toată măreţia Sa. Sămânţa care dă viaţă unui mugure, adică moartea care naşte Fiinţa, este manifestarea unei legi dumnezeiești. Ghinda este, în mod potenţial, stejar, dar între ghindă şi stejar, între imaginea lui Dumnezeu şi asemănarea Sa, există o cale interioară către împlinire, o trecere prin creuzetul morţii ego-ului care separă tot ceea ce este pieritor de tot ceea ce este nepieritor.
Cel ce refuză moartea ego-ului ucide în el viaţa
La o primă vedere, ideea de „a muri pentru a se naşte” ar putea fi interpretată drept o simplă şi naivă exaltare mistică. Ea trezeşte neliniştea în faţa neantului şi a morţii, nelinişte care a marcat într-o mare măsură filosofia occidentală.
Sfântul Ioan Evanghelistul ne spune în Apocalipsă: „Fiţi atenţi la cea de-a doua moarte”. Cel ce refuză moartea ego-ului va ucide în el Viaţa. Moartea reprezintă trecerea către Viaţă. Cel ce refuză moartea „agăţându-se” de ego-ul său intră în panică deoarece toate concepţiile sale limitate, toate raportările sale la mediul exterior, toate „valorile” sunt anulate. Dimpotrivă, pentru cel care se sprijină pe naşterea Fiinţei interioare, moartea devine eliberare, transfigurare şi beatitudine. Credinciosul învinge moartea fără a o refuza, tocmai prin acceptarea ei.
Revenind la analogia cu sămânţa, copacul, sprijinindu-se pe rădăcinile sale, „părăseşte” pământul pentru a creşte în spaţiul vid pe care noi îl numim Cer, şi descoperă lumina. Tot astfel, la înălţare, Christos nu ne părăseşte, ci intră în Noul Pământ. La sărbătoarea Cincizecimii, fructul părăseşte arborele ca să intre în Pământul Mamă, unde este gata pentru împlinirea unui nou ciclu.
Omul nu absentează de la propria sa transformare
Să apelăm la parabola biblică a semănătorului, care ne vorbeşte despre tipologiile umane şi despre credinţele lor. Un ţăran seamănă boabe de grâu pe drum, apoi pe un teren pietros, după aceea în mărăcini şi, în final, pe un teren fertil. Seminţele care au căzut pe drum corespund celor ce ezită. Ele nu vor da roade, fiind în final ciugulite de păsări. Astfel de oameni sfârşesc prin a fi înghiţiţi de valul lumii, nelăsând nimic de valoare în urma lor, şi neavând absolut nicio contribuţie la evoluţia omenirii.
Seminţele ce au căzut pe terenul pietros nu vor trăi, se vor usca din cauza pământului puţin care nu poate nici hrăni şi nici susţine rădăcinile lor firave. Ele corespund oamenilor care au un nivel ceva mai ridicat de înţelegere, dar cărora condiţiile materiale şi sociale în care s-au născut nu le permit să evolueze.
Ghimpii, mărăcinii care sufocă seminţele de grâu corespund gândurilor, dorinţelor, ambiţiilor, teoriilor seci şi fricilor care ne împiedică să trăim, sufocând orice aspiraţie şi orice speranţă. Degeaba au unii oameni idei inimoase şi idealuri înalte, dacă ei se lasă copleşiţi de tot ce este trecător, aparent, inferior, acceptând sau chiar cultivând o atitudine negativă faţă de viaţă.
Ceea ce contează pe drumul spiritual nu este intensitatea fluctuantă şi superficialitatea, ci stabilitatea în credinţă, fermitatea şi atenţia, însoţite de revărsarea copleşitoare a Apei Vieţii.
Această parabolă (Matei 13.3,23) descrie într-un mod cât mai criptic stările noastre inferioare de conştiinţă dominate de iluzii. Drumul pe care cad seminţele simbolizează gândurile noastre confuze. Terenul pietros este propriu inimilor noastre secate, care nu pot hrăni dragostea faţă de Dumnezeu, iar mărăcinii sunt impulsurile noastre, preocupările noastre mărunte, atracţia înşelătoare a bogăţiilor lumeşti, care sufocă seminţele iubirii.
Acestui tablou sumbru al tenebrelor îi urmează cel în care sămânţa cade în brazda pregătită în pământul roditor. Câteva versete mai apoi, Evanghelia lui Matei expune parabola neghinei şi a bobului de grâu cel bun. Împărăţia Domnului este asemenea omului care a semănat sămânţa cea bună, dar vrăjmaşii au aruncat neghina pe ţărâna pregătită cu grâu. Slugile omului care au observat neghina l-au întrebat dacă doreşte s-o plivească. Omul a spus:
Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi odată cu ea şi grâul. Grâul şi neghina vor creşte împreună până la seceriş, când eu voi strânge neghina şi îi voi da foc.”
Nu poţi elimina ceea ce nu cunoşti deloc. Binele şi răul (grâul şi neghina) trebuie lăsate „să crească” (deci să fie „cunoscute”), iar momentul opţiunii reprezintă intervenţia discernământului, singurul apt să separe „grâul” de „neghină”.
În sfârşit, seminţele de grâu căzute în pământul cel bun reprezintă acţiunile de întoarcere şi de purificare pe care omul trebuie să le împlinească mai întâi în el însuşi, înainte de a primi Cuvântul Dumnezeiesc în toată plenitudinea sa. Omul nu absentează de la propria sa transformare, ci participă activ şi intens la ea.
Ceea ce distinge o sămânţă de grâu de altă sămânţă de grâu este pământul care o acceptă, altfel spus, omul însuşi. De altfel, Lumina străluceşte şi asupra celor drepţi şi asupra celor răi, fiecare reflectând Lumina prin propria sa privire.
Icoana invită credinciosul să împlinească mariajul dintre Cer şi Pământ
Icoana, aşa cum este ea privită în tradiţia ortodoxă, invită credinciosul să participe în mod activ la propria sa evoluţie; ea indică transformările ce trebuie să se producă în el pentru a chema Prezenţa Dumnezeiască asupra sa.
În inima noastră, de Crăciun, Cuvântul Dumnezeiesc se întrupează, Spiritul se încarnează iar Suflul fecundează materia; de Paşti, pe Golgota, materia se spiritualizează, fiind apoi primită în Sânul Tatălui. Virginitatea corespunde unei stări de puritate pe care fiecare dintre noi este necesar să o dobândească, ea reprezintă pământul cel bun care primeşte cu umilinţă sămânţa de grâu a semănătorului.
Icoana invită credinciosul să împlinească mariajul dintre Cer şi Pământ; Apa şi Focul se unesc în inimă, într-un dans.
Rolul icoanei este, deci, acela de a ne revela, de a dinamiza şi de a orienta potenţialul nostru spiritual. Omul este făcut după imaginea lui Dumnezeu, iar icoana este făcută după cea a potenţialităţilor sale.
Icoana Crăciunului, prezentată aici, ne arată prin culoarea neagră că ne aflăm în inima nopţii, în peştera în care se încarnează Fiul Domnului. Dumnezeu este Vidul ultim care, trecând prin vidul peşterii, devine Totul. În această icoană, vedem că încarnarea se realizează într-o peşteră conţinută într-o piramidă, simbolizând viaţa. Dumnezeu se încarnează în inima adâncurilor. Este necesar ca noi să găsim în interiorul nostru aceste spaţii virgine care pot să primească Puterea Dumnezeiască. Virginitatea este o stare de integritate şi de autenticitate. Maria trăieşte Eternitatea în întreaga sa fiinţă, fiind acoperită cu o mantie maro, simbolizând încarnarea; culoarea albastră de sub mantie reprezintă Spiritul care vibrează. Dumnezeu ne penetrează din interior, iar poarta Edenului se află chiar în profunzimile fiinţei noastre.
Ca Dumnezeu să se încarneze, este necesar ca noi, în prealabil, să ne purificăm. Dumnezeu nu se impune, El se dăruieşte necondiţionat celor care îl primesc într-un „pământ” virgin, adică celor cu inimile pure. Dacă noi suntem, potenţial, o matrice a lui Dumnezeu, înseamnă că avem un fruct pe care să i-L oferim. Acest fruct este inima noastră.
Înţelepciunea Dumnezeiască este Iubire
Omul este, ontologic, liber, dar, cu toate acestea, nu atinge iluminarea de unul singur. El este doar receptaculul care primeşte Lumina Dumnezeiască. Pentru a înţelege ceea ce este, omul este necesar să pătrundă prin efort voluntar propriile sale tenebre, insuflând aici Lumina Spiritului. Asceza este o mare luptă interioară; prin post, de exemplu, şi prin veghe, omul conştientizează propriile sale slăbiciuni şi realizează esenţa conflictelor care îl separă de Dumnezeu.
O etapă hotărâtoare, dezarmantă atunci când ea este trăită autentic, este punctul-cheie în care emoţia, instinctualitatea, în loc să fie respinse, sunt acceptate.
În adâncul peşterii, în apropierea pruncului, măgarul gri-cenuşiu şi boul simbolizează înţelepciunea umană şi, respectiv, Înţelepciunea Dumnezeiască. Omul are înscris încă de la început în el această polaritate: înţelepciunea umană/Înţelepciunea Dumnezeiască. Dar Înţelepciunea Dumnezeiască este de neînţeles, pentru că ea este Iubire, în timp ce înţelepciunea umană este putere, dorinţa de a avea şi de a şti.
Înţelepciunea Dumnezeiască este nebunie pentru omul ignorant, dar pentru căutătorul de adevăr este Iubire şi Putere Creatoare Infinită, care nu condamnă pe nimeni şi nimic. Ea transfigurează absolut totul prin Iubire.
Dualismul bun/rău este exprimat mai bine în ebraică prin termenii: perfect, desăvârşit (binele) şi neîmplinit (rău); altfel spus, Haos sau „neîmplinit”, şi Cosmos sau „împlinit”. Diferenţa care se impune aici este cea dintre armonie şi dizarmonie.
Omul are în el pământuri (brazde) care este necesar să fie transformate. El deţine, de asemenea, un potenţial energetic ce trebuie transfigurat şi nu reprimat.
Omul poate realiza această transfigurare doar coborând în interiorul său.
 
Cele trei puteri ale corpului, sufletului şi spiritului
Observăm că Fiul Domnului nu se naşte într-un leagăn, ci într-o iesle. Logos-ul sau Verbul Dumnezeiesc se încarnează în inima pământului pentru a deveni viu, căci paiele, ieslea păstrează în ele lumina fierbinte, binefăcătoare a verii şi semnificaţia roadelor, a secerişului…
Maria reprezintă o nouă Evă. Dacă Eva a fost neascultătoare, Maria s-a supus în totalitate Voinţei Dumnezeiești. Ea a primit cu smerenie şi cu iubire ca Dumnezeu să se încarneze în lume prin trupul său.
Sus pe munte, mult mai la înălţime, acolo unde păstorii au vorbit cu îngerii, se află păzitorii turmelor. Păstorul, vigilent, îşi hrăneşte şi îşi veghează oile. El reprezintă înţelepciunea intuitivă şi experimentală, dar, totodată, simbolizează şi sufletul; nomad în această lume, el nu este ataşat de ea. Păstorul cunoaşte legile dumnezeiești, comunică cu îngerii, sau, altfel spus, cu energiile celeste sublime, spirituale. El ştie să citească semnele, vede Steaua, şi oferă tot ce are: staulul vitelor.
Dumnezeu, necunoscut în Esenţa Sa (Transcendenţa) ni se revelează prin Energiile sale”, afirmă Sfântul Ioan Scărarul. În această icoană, El se manifestă prin Stea. Steaua devine vizibilă doar pentru cei demni, dar este percepută în mod egal şi de regii magi. Veniţi din Asia Mică sau din Persia, regii-magi citesc Semnele Cerurilor şi cred în nemurirea Sufletului.
Tradiţia ne spune că există trei regi-magi: Gaspard, Baltazar şi Melchior. Gaspard, cel mai tânăr, oferă aur. Balthazar, cel matur, oferă tămâie, iar Melchoir, cel mai în vârstă, oferă smirnă.
Aurul, metal preţios, conţine puterea, forţa vitală, şi simbolizează autoritatea sacerdotală, parfumul rugăciunii ce ridică şi elevează fiinţa.
Tămâia devine limbajul ce permite măsurarea timpului, cunoaşterea ritmului lucrurilor. Ea este mai subtilă decât aurul.
Smirna, oferită de Melchior, simbolizează starea profetică: o Apă ce se transformă în Foc, Esenţa cea mai subtilă.
Cei trei regi-magi aduc Fiului Domnului cele trei puteri ale trupului, sufletului şi spiritului. Deşi nu vin pe acelaşi drum, au aceeaşi călăuză (Steaua) şi aceeaşi destinaţie: Pruncul Sfânt, în care îl vor adora pe Dumnezeu cel Viu (imanent).
Îngerii sunt spiritele pure, servitorii Domnului, mesagerii intermediari dintre om şi Dumnezeu, mijlocitori între lumea manifestată şi cea transcendentă. Fiecare dintre ei poartă nume de Lumină.
Crăciunul revelează omului Pacea în inimă, timpul şi spaţiul unde se săvârşeşte încarnarea Fiului lui Dumnezeu. Lumina devine vizibilă ca omul să manifeste Frumuseţea Sa în existenţa lui de zi cu zi.
Crăciun Bun tuturor în lumina lui Christos!

Articol preluat din revista Yoga Magazin nr 14.

Citiți și: 

yogaesoteric
23 decembrie 2018