Dincolo de viață e tot viață; moartea-i doar o poartă.

duminică, 18 august 2019

E mijlocul lui iunie, Anul Domnului 2016, când într-unul dintre birourile Episcopiei Hușilor se strâng trei fețe bisericești pentru a pune la cale strategia de debarcare prin șantaj a ierarhului lor, Preasfințitul Corneliu Bârlădeanu.
Bărbații vizionează împreună mai multe secvențe video în care episcopul Corneliu apărea întreținând relații sexuale cu un fost elev de seminar, al cărui profesor și era la momentul realizării înregistrării.
Întâlnirea din birou e de taină. Dar cel mai tânăr dintre participanți, părintele Răzvan Bumbu, poartă la mână un ceas cu cameră-spion. Toate cele aproape 45 de minute ale întâlnirii sunt înregistrate pentru eternitate.
Reporterii Să fie lumină se află în posesia imaginilor surprinse în acea zi de iunie din 2016.
Ele arată cum se execută un șantaj la vârful BOR.
Dar arată și oamenii Bisericii așa cum nu i-ați mai văzut, probabil, niciodată.

marți, 6 august 2019

Viaţa distrasă


Promițându-ne o realizare tehnologică, atotrăspândita și intruziva noastră cultură cibernetică [cyberculture] a precipitat, în schimb, o criză spirituală, în care experiența omenească este sistematic fragmentată și unde coerența eului este amenințată tot mai mult. Trăind într-o cultură a distragerii sistematice, gândurile noastre sunt izolate și deconectate, împiedicându-ne să vedem și să experimentăm viața în întregimea ei. Distragerea și fragmentarea au consecințe nefaste pentru capacitatea de înțelegere organizată [coerentă]; ne împiedică să ne orientăm către profunzimea noastră spirituală și ne face incapabili să percepem dimensiunea spirituală a celor din jur, pentru că, pierzând legătura cu ființa noastră veritabilă, nu putem primi nici manifestările spiritului aproapelui nostru și nici pe cele ale lui Dumnezeu.
 
Începând din anul 2009, publicația New York Times a prezentat o serie de articole având tematica „Mânați spre distragere”, insistând pe accidente și cazuri mortale ce au implicat șoferi distrași (neatenți). Seria s-a îmbogăţit incluzând „Medicina distrasă”, care a făcut o evaluare a numărului mare de chirurgi care dau telefoane private în timpul operațiilor; a tehnicienilor de laborator medical care scriu mesaje pe telefon în timpul folosirii aparatelor pentru suport cardio-pulmonar; și anesteziști care-și cumpără pe internet bilete de călătorie cu avionul.
Distragerile cauzate de rețelele sociale în mediile de lucru costă economia americană 680 de miliarde de dolari pe an, provocând întreruperi la fiecare zece minute și angajații petrecându-și 41% din timpul lor pe Facebook. Doar în SUA se pierd zilnic în total 12 miliarde de ore pentru navigarea pe rețelele de socializare. Un student obișnuit petrece în medie 3 ore pe zi verificând site-urile de socializare, şi doar 2 ore cu studiul.
Pe lângă datele raportate oficial, mai există o abundență de dovezi informale, precum raportul din septembrie 2013 privind pasagerii de tren din San Francisco, care erau prea distrași de smartphone-urile și de tabletele lor ca să ia seama la prezența unui individ armat, care și-a manevrat arma în văzul lor minute întregi înainte de a împușca și omorî un angajat în vârstă de 20 de ani (întregul eveniment fiind înregistrat de camera de supraveghere din tren).
Pe lângă pierderile de vieți omenești și pe lângă costurile financiare, mai sunt pierderile spirituale pe care nici New York Times, nici CDC-ul (Centrul pentru prevenirea și combaterea bolilor) nu au competența de a le diagnostica, şi anume, pierderea autonomiei personale, fragmentarea prezenței conștiente a omului și creșterea incoerenței de sine.
În cartea sa The World Behind Your Head (Lumea din spatele capului tău), Matthew Crawford s-a referit la această situație ca fiind o „criză a apartenenței de sine”, argumentând că acum trăim într-o „economie bazată pe [captarea] atenție[i]în care „atenția noastră nu ne mai aparține pentru a o orienta înspre ce vrem” făcând din „efortul de a fi total prezenți [treji]ˮo luptă dificilă. Crawford susține că dorința noastră de distracții nelimitate implică un conținut al acestora care a devenit în mare irelevant, indicând o și mai mare criză a valorilor. Potrivit lui Crawford, am devenit agnostici în ce privește răspunsul la întrebarea care sunt lucrurile și aspectele la care suntem atenți [ce ne captează atenția], ceea ce înseamnă că nu mai știm pe ce să punem accentual, ce are valoare. Rezultatul este că viețile noastre ajung fără contur, iar noi devenim influențați de ce ni se aduce înaintea ochilor (pe ecranele telefoanelor) de către marile puteri comerciale, care au înlocuit autoritatea culturală tradițională.
Pe de altă parte însă, a fi atent este primul pas în a ne redobândi umanitatea, prezența conștientă și auto-determinarea de ființe umane. Alegem la ce să fim atenți și, într-un mod cât se poate de viu, aceasta determină ce este real(itatea) pentru noi; ce trăim conștient efectiv. În contrast, distragerile și fragmentarea arată un vid etic în centrul existenței noastre, determinându-l pe Crawford să îndemne la o „eticăși o „ascezăa atenției în timpurile noastre, bazate pe o luare în considerare lucidă a minții umane.
Cartea scrisă anterior de Crawford a fost un eseu despre importanța muncii, deplângând pierderea de competențe manuale în culturile digitale, ceea ce, crede el, i-a înstrăinat pe oameni de ustensilele autentice și de lumea fizică asupra căreia acele ustensile erau menite să fie folosite. Similar, propunerea lui pentru o „etică” și o „asceză” a atenției orientează și spre practicarea unui meșteșug ori ocupație bazate pe aptitudini, o activitate care îl face pe practicant să lucreze direct și atent – și deci să fie cu totul prezent – în realitatea obiectivă.
Păstrându-ți atenția trează
Fără a minimaliza importanța meseriilor artizanale, ne vom concentra în continuare asupra momentului logic al „atenției”(trezviei) însăși, independent de orice activitate (logic secvențială) pentru care atenția ar fi putut fi considerată necesară sau utilă. Așa cum vom vedea, atenția ne oferă un răspuns profund și eficient la cultura noastră modernă cu distrageri continue. Mai exact, „etica și ascetica atenției” pe care Crawford le caută sunt esențiale în antropologia ortodoxă și pentru psihologia morală, și anume: practicarea „atenției” (trezviei) sau „luarea aminte la sine”.
Această frază – care este doar superficial legată de porunca socratică„cunoaște-te pe ține însuți” – apare în diferite forme în Noul Testament, dar este de fapt derivată din Deuteronom 4:9: „Ia aminte la tine însuți și păzește-ți sufletul cu strășnicie” sau, alternativ, din Deuteronom 15:9: „Ia aminte la tine însuți, ca să nu fie niciun cuvânt ascuns nelegiuit în inima ta”. Expresia, care este un imperativ etic, are o istorie lungă și bogată, din care doar câteva exemple pot fi citate aici.
În scrierea din secolul al IV-lea Viața Sfântului Antonie, ni se spune că prima practică ascetică a lui Antonie, pe care a îndeplinit-o înainte de a intra în deșert, a fost aceea de a „fi atent la el însuși”. Mai tânărul contemporan al lui Antonie, Vasile din Cezareea, a scris ceea ce pare a fi prima sa omilie dedicată exclusiv Deuteronomului 15:9 („Despre Cuvinte, Fii atent la tine însuți”).
Deși Viata lui Antonie nu descrie practica trezviei în vreun detaliu, Vasile o dezvoltă pe larg. Departe de a fi o simplă „observație asupra sinelui” din exterior și care nu are nimic de-a face cu niciun fel de auto-absorbție solipsistică, „atenția”(trezvia) este cuprinzătoare în sfera de aplicare, fiind în același timp:
(1) trezirea principiilor raționale pe care Dumnezeu le-a plasat în suflet; 
(2) supravegherea vigilentă asupra mișcărilor conștiinței, care guvernează mișcările trupului și ale societății în ansamblu;
(3) conștientizarea întâietății conștiinței (sau a sufletului) asupra trupului și a frumuseții lui Dumnezeu în fața plăcerilor senzoriale;
(4) un angajament față de realitate și o respingere a imaginației minții;
(5) auto-examinare și refuzul de a se amesteca în treburile altora; și
(6) nu în ultimul rând, cunoașterea Însuși a Lui Dumnezeu, în măsura în care sineleeste imaginea lui Dumnezeu, o legătură cu care Vasile încheie întreaga predică: „Ia aminte la tine, ca să iei aminte la Dumnezeu”.
 
Practica de a lua seama la sine, stabilită cu fermitate în secolul al IV-lea, a rămas o temă centrală în antropologia și etica creștină. Generațiile următoare de scriitori și practicanți-trăitori au dezvoltat conceptul, în general aliniind trezvia cu practicile înrudite, cum ar fi „liniștirea”/isihia și „trezvia”. În această formă, mai cuprinzătoare – sugerată deja de Vasile – i s-a dat un rol central în cadrul vieții creștine și a fost în cele din urmă considerată o precondiție sau o condiție prealabilă pentru mântuire.
Se explică astfel accentual extraordinar acordat atenției (trezviei), nu doar pentru că mintea umană este predispusă la distracții (distrageri), ci și pentru că dezintegrarea vieții noastre interioare a început tocmai de la cădere, când omenirea s-a despărțit de Dumnezeu. „Distragerea” (neatenția), din acest punct de vedere, a fost numită pe bună dreptate „păcatul original al minții”.
Noțiunea de păcat primordial, ca o cădere din trezvie în neatenție, este un element central în teologia scriitorului din secolul al V-lea, Sf. Diadoh al Foticeii: „Cunoașterea dumnezeiască ne învață că facultatea noastră naturală perceptivă este una singură, dar aceasta s-a separat în două moduri diferite de funcționare, ca rezultat al neascultării lui Adam”. Creat cu o conștiință unică, simplă și nedivizată, căderea a spulberat integritatea sinelui în două activități conflictuale, una atrasă spre realitățile dumnezeiești și cealaltă târâtă spre în afară, către aparențele de suprafaţă ale lumii vizibile prin percepție senzorială, și subiect al unui proces de fragmentare continuă.
Regăsim opinii similare în scrierile Sfântului Grigorie din Sinai (1346), care susține că mintea umană, creată într-o stare de odihnă, a devenit agitată și distrasă atunci când a căzut din Har prin alegerea senzațiilor trupești în locul lui Dumnezeu și, ulterior, s-a aflat pierdută și rătăcind printre aspectele lumești. Sfântul Grigorie Palama, care se referă probabil la învățătura Sfântului Grigorie de Sinai, afirmă: „Un mare învățător a spus că, după cădere, ființa noastră interioară se adaptează în mod natural la formele exterioare” și îndeamnă cititorul să „ia seama la el însușiˮ, citând direct din Deuteronom 15:9.
Uitându-L pe Dumnezeu și alipindu-ne de lume, devenim supuși unor dorințe nesănătoase și unor comportamente de dependență, conduse de o preocupare continuă de urmărire a nimicului, a deșertăciunilor. Fiind fixați în aparențele superficiale ale lucrurilor, nu avem cunoştinţă de semnificațiile lor profunde sau de relaționarea lor reciprocă, ci căutăm doar acea parte a unui obiect sau persoană care poate satisface temporar dorința noastră de plăcere. Cedând mereu în fața mișcărilor și impulsurilor noastre iraționale, conștiința noastră devine înrobită de senzații (fizice sau psihologice); noi ne rupem în fragmente izolate, ducând vieți duble și triple, fiind împărțiti în nenumărate acțiuni fără legătură una cu alta, astfel încât urmărirea plăcerilor contribuie nu la unitatea sinelui și a lumii, ci la dezintegrarea și dezorganizarea acestora. Divizată între acte senzoriale iraționale, conștiința primește numai senzația trecătoare a ceva finit și izolat de orice altceva.
Această condiție a fost diagnosticată și descrisă de către scriitori duhovnicești și de asceții ortodocși, aceștia numind-o „împrăștiere” sau „dispersare” a minții. De exemplu, Niceta Stithatul, ucenicul Sfântului Simeon Noul Teolog, susține că: „În măsura în care viața noastră interioară este într-o stare de împărțire și dispersare între multe aspecte contrarii, nu putem să participăm la viața lui Dumnezeu. Ne dorim aspecte opuse și contradictorii, suntem frământați de războiul neobosit dintre acestea, iar aceasta se numește «dezbinarea» minții, o condiție care divide și distruge sufletul. Atâta timp cât suntem afectați de tulburarea gândurilor noastre și atât timp cât suntem stăpâniți și constrânși de patimile noastre, suntem într-o stare de auto-fragmentare și decuplați de la Unitatea dumnezeiască.”
Cu toate acestea, dacă trezvia este răspunsul la dilema fragmentării și dezintegrării umane, scopul nu este o întoarcere la o presupusă formă de conștiință paradisiacă, ci mai degrabă la harul Duhului Sfânt, plasat în inimile noastre din momentul botezului nostru. Acest accent dumnezeiesc este central în teologia spirituală a lui Diadoh, pentru care vindecarea începe cu darul Duhului Sfânt, în timp ce dualitatea sinelui căzut este unificată prin invocarea rugăciunii lui Iisus. Prin urmare, motivația primară pentru practicarea trezviei interioare, scopul întoarcerii spre interior și a coborârii în inimă, este acela de a se întâlni cu Duhul Sfânt, un principiu care a fost reafirmat în mod sistematic și consecvent de către isihaștii bizantini.
În esență, descoperim aceeași învățătură în Sfânta Scriptură. Fiul risipitor și-a părăsit casa și a mers într-un loc îndepărtat, unde Evanghelia spune că „și-a risipit”(sau „și-a împrăștiat”) „substanța” (averea) lui (Luca 15:13). La un anumit nivel, aceasta înseamnă că și-a risipit toți banii, dar sensul mai profund este bogăția sufletului, moștenirea noastră spirituală, deoarece „substanța” noastră este spiritul pe care Dumnezeu l-a pus în noi și în care, prin Sfântul Botez, El și-a plantat propriul Har, ne-a îmbrăcat în „haina noastră originală de slavă” (cf. Luca 15:22) și „a trimis Duhul Său în inimile noastre” (Galateni 4:6). Dar când ne separăm de acest Har, pierdem unitatea spirituală și devenim fragmentați.
Concluzie
 
Conștiința (și implicit mintea) omului căzut este fragmentată, supusă neîncetat distragerilor și împrăștiată într-o nefericită nesfârșire de gânduri și senzații deconectate. Conștiințele noastre sunt mereu în altă parte decât trupurile noastre. În loc să lucrăm la vindecarea acestei slăbiri ființiale, ne-am construit şi organizat o lume de distrageri, susținând și încurajând mintea înspre starea ei de cădere. Se poate argumenta că însuși calculatorul este o „minte” căzută, o puternică extensie a propriilor noastre dorințe dubioase, creată după asemănarea noastră. Întârziem neregenerativ într-un tărâm al iluziilor; captivați de imaginile efemere de pe ecranele computerelor noastre, devenim niște „muște prădătoare, fără noimă, bâzâind la fereastră”, disperate să consume întreaga deșertăciune a lumii.
Și totuși, noi nu suntem prădătorii, ci suntem prada. Nu suntem utilizatorii tehnologiei informației și ai rețelelor de socializare, ci mai degrabă suntem folosiți, manipulați și exploatați de către acestea. În cultura noastră a distragerilor, în care spațiile publice și private sunt saturate cu tehnologii menite să ne acapareze și să ne fure atenția, viața interioară a conștiinței noastre, precum și cea a trupului, nu sunt decât resurse exploatabile de către interese economice puternice. Crawford sugerează că distracția pentru conștiință este precum obezitatea pentru trup. Concentrarea noastră nu ar trebui, în acest caz, să fie doar asupra tehnologiei și culturii digitale, ci asupra intereselor și motivațiilor care le guvernează concepția și le promovează diseminarea în toate aspectele vieții noastre.
De-a lungul vastei sale istorii, Creștinismul a fost adesea subordonat de către puterile politice și economice dominante, uitându-se faptul că Evanghelia nu este un derivat al culturii omenești, ci un generator al unui nou mod de viață [nou fel de a trăi]. Este necesar să redobândim puterea spirituală ca o pondere contra-culturală, nu spre destabilizarea societății, ci pentru a crea comunități vii. Avem de redescoperit nu doar faptul că manifestarea credinței și chemarea noastră la sfințenie ne așează aparte de lume, ci și că acestea ne deschid către o lume nouă, alternativă; nu o realitate virtuală, ci o realitate a virtuții.
Spre a ne realiza chemarea, atenția trează [trezvia] este necesar să ne fie atitudinea și etosul fundamentale. Fără trezvie nu este rugăciune, și fără rugăciune, nu este comuniune cu Dumnezeu, nu este participare la viața dumnezeiască. Practica trezviei lăuntrice, a coborârii cu mintea în inimă, este deodată și o practică și un mod de viață care ne așează în existența autentică, adică într-o relație cu Dumnezeu. De aceea, se spune adesea că trezvia este aducerea aminte de Dumnezeu, înțelegerea conștientă a harului Duhului Sfânt prezent în noi. Luând seama la noi înșine și îngrijindu-ne de noi înșine [viața noastră lăuntrică] este metoda cea mai eficientă de a ne redobândi auto-determinarea de la cei care vor să ne-o fure. Transfigurați fiind prin har, atenția își va descoperi noi obiective, pentru că își va afla izvorul într-un subiect nou, unul nesupus formelor lumii, ci transformat prin înnoirea conștiinței sale (Romani 12:2), având și fiind în cugetul lui Hristos (I Corinteni 2:16).

yogaesoteric
30 iulie 2019

luni, 5 august 2019

Povestea femeii care trăieşte în sălbăticie. Nu are telefon, ceas sau laptop

Pentru cei mai mulţi dintre noi este de neimaginat o viaţă fără autoturism, smartphone, laptop, ceas, apă curentă sau electricitate.
Însă Miriam şi Peter Lancewood trăiesc de 9 ani fără avantajele civilizaţiei, fiind deciși să nu renunţe la acest stil de viaţă.
În 2017, Miriam a lansat o carte, Woman in the Wilderness, în care îşi detaliază experienţa în sălbăticie.
Olandeză la origini, Miriam, 35 de ani, spune că nu concepe să trăiască altfel. Soţul său, Peter, 65 de ani, o susţine necondiţionat şi spune că a fost cea mai bună decizie pe care o puteau lua.
Au ales zona sudică a Noii Zeelande, unde peisajul sălbatic este de o frumuseţe paradisiacă.
Am pus în bagaje 85 de kilograme de lapte praf, miere, orez, legume deshidratate, pliculeţe de ceai”, a mai povestit femeia, precizând că în timp au învăţat de toate pentru a supravieţui, inclusiv să facă focul când afară plouă torenţial.
Trăind în felul acesta am învățat cum să supraviețuiesc – și că nu avem nevoie de mult pentru a fi fericiți. De fapt, cu cât avem mai puțin, cu atât mai liberi ne simțim. Mă simt lipsită de griji că nu am o casă și o slujbă. Mă simt complet liberă în timp ce trăiesc în natură. Puritatea sălbăticiei mi-a spulberat toate neliniștile și simt că mintea mea este liberă să observe frumusețea lumii,” spune Miriam.
Cei doi duc acum o viață nomadă. Au petrecut un an în Turcia, iar jurnalistul Ben Fogle i-a întâlnit în 2018 în peregrinările lor prin Munții Rhodope din Bulgaria.
yogaesoteric
27 iulie 2019

duminică, 4 august 2019

CHINA ARE NEVOIE DE APĂ, AŞA CĂ VA PRODUCE PLOAIE ARTIFICIALĂ PE O SUPRAFAŢĂ DE TREI ORI CÂT SPANIA

In cadrul acestui experiment, zeci de mii de centrale de ardere a combustibilului solid vor fi instalate in muntii tibetani, scrie Science Alert, care citeaza South China Morning Post. In urma combustiei, se vor forma particule de iodura de argint, care vor fi ridicate in atmosfera de vant, de unde vor contribui la formarea ploii si a ninsorii.

Aceasta forma de controlare a vremii este cunoscuta ca „insamantarea norilor” si este experimentata si in alte parti ale lumii.
Planul face parte din proiectul Tianhe „Raul din cer” dezvoltat de cercetatorii de la universitatea Tsinghua in 2016 si vizeaza o suprafata de aproximativ 1,6 milioane de kilometri patrati, adica de trei ori mai mare decat Spania. In cazul in care experimentul va reusi, vorbim de caderi suplimentare de precipitatii de pana la 10 miliarde de metri cubi, respectiv echivalentul a aproximativ 7% din consumul anual de apa din China.
„Modificarea vremii in Tibet este o inovatie critica pentru rezolvarea deficitului de apa al Chinei. Va avea o contributie importanta nu doar la dezvoltarea Chinei, dar si la bunastarea intregii rase umane”, sustine Lei Fanpei, presedintele companiei de stat Corporatia pentru Stiinta Si Tehnologie Aerospatiala, care se afla in spatele proiectului.
Unii experti atrag insa atentia ca planurile Chinei de a produce ploaie artificiala pe o suprafata atat de extinsa, mai ales in conditiile in care sunt inca multe lucruri pe care nu le stim despre aceasta tehnica, ar putea afecta alte regiuni, „deturnand” precipitatiile care ar fi cazut in aceste regiuni spre Platoul Tibet.

sâmbătă, 3 august 2019

Așa-zișii iluminați enunță: «Lumea are cancer şi cancerul este omul!» – Soluțiile elitei mondiale pentru problema demografică

Cei mai mulți oameni nu au absolut nicio idee despre ceea ce gândeşte elita mondială, în ciuda faptului că multe postări şi filmuleţe se răspândesc pe internet expunând filosofia întunecată a hodorogilor satanişti care vor să distrugă lumea.
Cine sunt acești oameni care fac parte din elita globală a lumii şi de ce își doresc cu ardoare controlul populației? Unele dintre numele pe care le veţi citi mai jos ar putea să vă provoace un șoc total. Multe dintre ele sunt nume mari, cunoscute în întreaga lume. Nu este totuși chiar atât de surprinzător dacă luați în considerare principiul „Nimic nu este ceea ce pare a fi”.
Majoritatea dintre ei, bătrânei spre 80-90 de ani (cu un picior în lumea de dincolo), afirmă aparent îngrijoraţi că populația lumii este în rapidă expansiune şi că aceasta ar fi de fapt prima problemă a omenirii. Deși există zone geografice în care populația crește vertiginos, în multe țări ea este în scădere – inclusiv în țara noastră și în întreaga Europă. Zonele populate de pe planetă sunt infime comparativ cu teritoriile locuibile, iar problema asigurării hranei este una artificială, construită de societatea de consum. Așadar, problema suprapopulării planetei este în realitate una complet falsă! La fel de falsă ca şi povestea cu încălzirea globală.
Prima catastrofă planetară este de fapt tembelizarea populaţiei. Şi aceasta este într-adevăr ceva foarte grav! Pare că nu mai există cale de întoarcere și vom trăi într-o lume din ce în ce mai tembelă, formată în majoritar din intelectuali de carton incapabili să raţioneze, să ia decizii, să facă anumite conexiuni. Posibil ca o mică parte din ei să poată totuşi manipula maşinăriile care vor lua un avânt uimitor.
Aceşti psihopaţi bătrâni şi putred de bogaţi, adepţi ai segregărilor de orice fel, împart lumea în două: NOI (adică ei) şi ceilalţi (adică noi). Toate metodele criminale pe care le propun pentru stoparea creșterii populației se vor aplica… pe ceilalţi! În alegaţiile lor vorbesc doar la persoana a III-a: ceilalţi sunt prea mulţi, ceilalţi sunt cobaii, ceilalţi este cazul să moară, ceilalţi este necesar să fie sterilizaţi…
Și totuși, într-o anume zi şi un anume ceas neştiut de nimeni, toţi sociopaţii aceștia vor descoperi rând pe rând că şi ei sunt simpli oameni! Şi oamenii sunt muritori! Moartea nu vine pentru că eşti bun sau rău, sărac sau bogat, religios sau ateu, bolnav ori sănătos, vesel sau trist, ci vine pentru că EŞTI VIU. Şi tot ceea ce este viu pe acest pământ, va cunoaște moartea la momentul potrivit! Însă pieirea nu înseamnă afundare în nimic, în neant, ci transformare…
Iată în continuare câteva extrase din declaraţiile boşorogimii satanice numită Illuminati.
Înainte de a le lectura, amintiți-vă că puterea este o iluzie şi funcţiile sunt vremelnice!
Din emanațiile Clubului de la Roma:
Lumea are cancer şi cancerul este OMUL!” (1974)
(Politica depopulării a devenit o prioritate pe Agenda Clubului de la Roma şi a politicienilor din SUA.)
Michael Oppenheimer, profesor de geoştiinţa afacerilor naţionale şi internaţionale la Universitatea Princeton, SUA: 
Singura speranţă a lumii este să ne asigurăm că nu există o altă ţară mai dezvoltată ca SUA. Nu putem permite altor țări să aibă același număr de autoturisme ca noi şi nici aceeaşi importanţă industrială ca SUA. Este necesar să stopăm urgent dezvoltarea ţărilor din lumea a 3-a!
Prima poruncă din cele 10 încrustate în pietrele „Guidestones” din Georgia, SUA, presupuse a fi poruncile de căpătâi ale așa-zișilor „iluminați”:
Menţineţi populaţia lumii sub 500.000.000 de oameni pentru a rămâne în echilibru perpetuu cu natura.”
Henry Kisinnger, diplomat american și om de știință în domeniul politic, consilier pe probleme de securitate și mai târziu secretar de stat în administrațiile președinților Richard Nixon și Gerald Ford:
Depopularea ar fi necesar să fie cea mai mare prioritate a politicii externe față de lumea a treia, pentru că economia SUA va necesita cantități mari și tot mai mari de minerale din străinătate, în special din țările mai puțin dezvoltate.”
Populaţia lumii este necesar să scadă cu 50%.”
Dacă facem ceea ce este necesar, toate șansele sunt în favoarea noastră.”
Este un act de nebunie și de umilire națională să existe o lege care interzice președintelui să dispună ordinul de asasinare a unei persoane.” (Declarație făcută la o reuniune a Consiliului Național de Securitate în 1975)
Cine controlează aprovizionarea cu alimente controlează oamenii; cine controlează energia poate controla întregi continente; cine controlează banii poate controla lumea.”
Eric Pianka, biolog american, a cărui activitate include herpetologie și ecologie evolutivă, profesor de biologie la Universitatea din Austin, Texas:
„Virusul SIDA nu este un criminal eficient pentru că ucide prea lent. Candidatul meu preferat pentru a elimina 90% din populația lumii este virusul aerofob Ebola (Ebola Reston), deoarece are un grad extrem de letalitate și ucide în câteva zile, nu în ani. Noi trebuie să ucidem 90% din populaţia lumii cu Ebola. Trebuie să ucidem oamenii. Gândiţi-vă la aceasta. Şi cu gripa aviară se poate ucide, dar mai puţin. Trebuie să ucidem atât de mult încât din 10 oameni, unul să-i îngroape pe ceilalţi 9!!!
Această planetă ar putea fi în măsură să susțină, probabil, cel mult o jumătate de miliard de oameni care ar putea trăi o viață durabilă în confort relativ. De aceea populațiile umane era necesar să fie de mult diminuate, și dacă nu am făcut-o, s-o facem noi cât mai repede posibil pentru a limita deteriorarea continuă a mediului.”
Thomas Ferguson, fost funcționar în Departamentul de Stat al SUA:
Există o singură temă în spatele muncii noastre: reducerea populaţiei. Fie guvernele fac asta în felul nostru, prin metode curate şi frumoase, fie vor primi mizerii de tipul celor pe care le-am făcut în El Salvador, Iran sau Beirut. Populația este o problemă politică. Odată ce populația este scăpată de sub control, este nevoie de un guvern autoritar, chiar și fascist, capabil să o reducă.”
Maurice Strong F., antreprenor canadian, ecologist și susținător al implicării Națiunilor Unite în afacerile mondiale:
Dacă nu ne vom transforma, specia noastră nu va supraviețui… Sincer, am putea ajunge la punctul în care singurul mod de a salva lumea să fie prăbuşirea civilizației industriale. (…) Nu este speranţa noastră colapsul industrial? Nu este responsabilitatea noastră să producem acest colaps pentru a salva planeta?” (Declaraţie din 1997)
Justice Oliver Wendell Holmes, Jr., jurist american, asociat al Curții Supreme a Statelor Unite, 1902-1932, ministru interimar al Justiției:
Este mai bine pentru toată lumea dacă în loc să așteptăm executarea urmaşilor degeneraţi condamnaţi pentru crimă, să-i lăsăm să moară de foame pentru imbecilitatea lor; societatea îi poate împiedica pe cei care sunt în mod evident improprii să se reproducă. Principiul care susţine vaccinarea obligatorie este suficient de larg răspândit astfel încât putem masca înfundarea tuburilor falopiene (trompelor uterine).
Arne Schiotz, american, directorul Fondului Mondial de Conservare a Faunei Sălbatice:
Malthus a fost justificat; în sfârşit realitatea malthusiană a fost înţeleasă. Ţările lumii a treia sunt suprapopulate, acolo este o mizerie economică şi nu există nicio cale de a ieşi din asta atâta vreme cât populaţiile lor cresc rapid.”
Dixy Lee Ray, scriitoare:
Graviditatea ar trebui să fie considerată o crimă împotriva societăţii şi în consecinţă pedepsită aspru, cu excepția cazului în care părinții dețin licență de reproducere emisă de guvern. Toți potenţialii părinți ar trebui să utilizeze substanțe chimice contraceptive, emiţătoare de antidoturi, iar guvernul trebuie să aleagă cetățenii care au dreptul să rămână fertili.” (citat din cartea sa Distrugerea planetei, 1990)
În timp ce moartea tinerilor în război este regretabilă, totuşi nu este mai gravă decât despădurirea munților și zonele pustiite de oameni.” (citat din cartea sa Dezastrul mediului, 1993)
Paul Ehrlich, entomolog, profesor la Universităţi din Pennsylvania și Arkansas, SUA, membru marcant al Partidului Liberal:
Cancerul este o multiplicare necontrolată a celulelor; explozia demografică este o multiplicare necontrolată a oamenilor. Tratarea simptomelor de cancer poate crea victimei o stare mai confortabilă la început, dar în final tot moare – de multe ori oribil. O soartă similară va avea lumea ca urmare a exploziei populației, asta dacă ne vom ocupa doar de tratarea simptomelor. Este nevoie să redirecţionăm eforturile noastre de la tratarea simptomelor la eliminarea cancerului. Operațiunea va cere multe decizii aparent brutale și fără inimă. Durerea poate fi intensă. Dar boala este atât de avansată, încât numai cu o intervenție chirurgicală radicală pacientul poate să aibă o șansă de supraviețuire.”
Avem nevoie de reglementări obligatorii privitoare la naștere (…) prin adăugarea sterilizanţilor temporari ce pot fi introduşi în apa comercializată sau în alimentele principale. Dozele de antidot trebuie raționalizate cu atenție de către guvern astfel încât să se obţină dimensiunea dorită a familiei.”
Acest nebun, în 1968, alarma lumea că „în anul 1970 pământenii vor suferi de foamete” şi că „sute de milioane de oameni vor muri de inaniţie”, ceea ce s-a dovedit a fi complet fals. Totuşi, pentru a îndeplini cumva „predicţia” nematerializată, americanii au decis să decimeze lumea prin războaie (peste 240 în ultimii 40 de ani) şi virusuri!
În acelaşi an (1968) recomanda Partidului Liberal: „Trebuie să avem controlul populației şi acasă, de aceea trebuie să creăm un sistem de stimulente și sancțiuni, iar dacă metodele voluntare eşuează, să recurgem şi la constrângeri.”
Sir James Lovelock, om de știință independent, ecologist și futurist, din Devon, Anglia:
Oamenii de pe Pământ se comportă într-un fel ca microorganismele patogene sau ca celulele unei tumori sau ca neoplasmul.”
ONU, Programul Biodiversităţii Globale, 1995:
O estimare rezonabilă a societăţii industrializate ne arată că în prezent în SUA pot locui şi trăi la un standard material mulţumitor 1 miliard de nord-americani iar în Europa e posibil să trăiască doar 2-3 miliarde de oameni.” (Observaţi că ONU compară o ţară federală – SUA – cu continentul Europa! Celelalte continente nici nu intră în ecuaţie, evident ca nici vieţile acelor oameni nu contează pentru ONU!)
David Rockefeller, bancher american, președinte și director executiv al Chase Manhattan Corporation:
Suntem în pragul unei transformări globale. Tot ceea ce avem nevoie este o criză majoră astfel încât ulterior, toate ţările lumii să accepte paşnic Noua Ordine Mondială.”
Ted Turner, mogul al presei americane:
O populație totală mondială de 250-300 de milioane de oameni, o scădere de 95% față de nivelul actual, ar fi ideal.” (interviu publicat în Audubon Magazine)
Paul Watson, activist ecologist canadiano-american:
Trebuie să reducem radical și inteligent populația umană la mai puțin de un miliard. Trebuie să eliminăm naționalismul și tribalismul și să devenim pământeni. Și, ca Pământeni, trebuie să recunoaștem că toate celelalte specii care trăiesc pe această planetă sunt, de asemenea, colegi, cetățeni, adică într-un cuvânt: pământeni. Aceasta este o planetă cu o diversitate uluitoare a formelor de viață; aceasta nu este o planetă pentru o anumită specie (n.r. a oamenilor) aşa cum mulţi dintre noi credem.”
Prințul Philip, soţul reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii:
Canibalismul este o soluție radicală, dar din punct de vedere realistic, rezolvă problema suprapopulării.”
David Foreman, ecologist, fondator al unei mişcări radicale de salvare a mediului şi Pământului:
Am trei obiective principale: reducerea populației până la aproximativ 100 de milioane de oameni în întreaga lume, distrugerea infrastructurii industriale și lumea sălbatică, formată dintr-un număr imens de specii, să se întoarcă în ecosistemele lor.”
Bill Gates, magnatul american de la Microsoft:Lumea de azi are o populaţie de 6,8 miliarde de oameni. Se îndreaptă uşor spre 9 miliarde. Am putea face o treabă foarte bună dacă am introduce noi vaccinuri, noi sisteme de asigurare a sănătăţii, servicii controlate de reproducere şi cu siguranţă, luate împreună ar putea contribui la scăderea populaţiei cu cel puţin 10-15%.
John P. Holdren, cercetător, consilierul de top al lui Barack Obama:
Un program de sterilizare a femeii după al doilea sau al treilea copil, în ciuda dificultăţilor legate de operaţiile de sterilizare, ar putea fi mai ușor de implementat decât încercarea de a steriliza bărbaţii. (…) Dezvoltarea unei capsule de sterilizare a femeii pe termen lung, care poate fi implantată subcutanat şi eliminată doar atunci când se dorește păstrarea sarcinii, deschide posibilități suplimentare pentru controlul coercitiv al fertilității. Capsula poate fi implantată la pubertate și poate fi detașabilă, cu permisiunea oficială a statului, pentru un număr limitat de nașteri.”
Un Raport al Fondului Națiunilor Unite pentru Populație intitulat „Confruntarea cu o lume în schimbare: Femeile, populația și clima”:
Niciun om nu este cu adevărat neutru din punct de vedere al emisiilor de carbon, în special atunci când toate gazele cu efect de seră sunt gândite în aceeaşi ecuație.”
Jacques Cousteau:
Pentru a stabiliza populația mondială, trebuie să eliminăm 350.000 de oameni pe zi. Este un mod oribil de a o spune, dar este şi mai oribil să n-o spunem.”
Margaret Sanger, fondatoarea Planului Parental:
Cel mai milostiv act pe care o familie ar putea să-l facă pentru unul dintre membrii săi, ar fi să-şi ucidă sugarul.”
Peter Singer, profesor de filosofie la Universitatea Princeton, SUA:
Deci, de ce nu am fi noi ultima generație de pe pământ? Dacă am fi toţi de acord să ne sterilizăm, atunci niciun alt sacrificiu nu ar mai fi necesar – am putea petrece împreună drumul spre dispariția speciei umane.”
Maurice King, profesor la catedra de Sănătate Publică din Leeds, Anglia, născut în Sri Lanka:
Durabilitatea globală impune cercetarea deliberată a sărăciei, reducerea consumului de resurse și stabilirea unor niveluri de control ale mortalității.” (Unii îl consideră vizionar, alţii psihopat, nebun sau schizofrenic.)
Theodore Roosevelt, președintele Statelor Unite în perioada 1901-1909:
Societatea nu face nicio afacere dacă permite degeneraților să se reproducă în felul lor.”
yogaesoteric
27 iulie 2019

joi, 1 august 2019

Interesant este că pe vasul Titanic au murit principalii magnați opozanți ai înființării Rezervei Federale


Iar existența Rezervei Federale este hoția cea mai mare din istoria lumii! Cât va mai dura?!

Pentru aceia care se îndoiesc de existența balanței de putere dintre familia Rothschild, Regalitatea Britanică și Papalitate, oferim mai jos o colecție de informații (verificabile) care atestă acordarea de titluri de cavaleri din partea Papalității și a Regalității unor membrii ai familiei Rothschild. Aceste informații nu includ deloc acordări de titluri care să se bazeze pe zvonuri sau pe presupuneri.
 
Blazonul familiei Rotschid
Observați de altfel că, încadrate în tabloul general, aceste titluri de cavaleri nici măcar nu sunt acordate de către cele mai elitste astfel de ordine, cum ar fi Ordinul Jartierei (Garter) sau Ordinul Bath, ca să numim doar două dintre ele. [Nicolae Ceaușescu a fost și el decorat cu Ordinul Bath, în gradul Knight Grand Cross sau Dame Grand Cross (GCB); bineînțeles distincția i-a fost retrasă ulterior „neloialului” din Carpați.]
Următoarele două articole dezvăluie multe dintre legăturile ascunse din cadrul finanțelor, politicii, armatei cât și a serviciilor secrete Europene (ceea ce înseamnă de fapt şi internaționale). Acestea arată doar o mică parte a nivelului influenței pe care o au elitele catolice şi cele loiale Papalității, inclusiv ordinele de cavaleri precum SMOM (Cavalerii de Malta) dar și ramura franco-napolitană a Ordinului Constantinian. Aristocrația Venețiano-Genoveză precum şi descendenții așa-zisei Nobilimi Negre sunt și aceștia puși în context:
https://larouchepub.com/other/2005/3205_italy_black_prince.html  
https://isgp-studies.eu/le-cercle-pinay
Mai există și alte surse bune ce pot fi consultate și care vorbesc tangențial despre averea Vaticanului, aici putând fi inclusă cartea In God’s Name a autorului David Yallop (care nu este sub nicio formă o polemică anti-catolică).
Mulți cred că membrii familiei Rothschild reprezintă vârful puterii. Sunt ei foarte puternici? Da. Sunt ei creierul din spatele ochiului atotvăzător? Sub nicio formă! Este necesar să ne uităm mult mai în profunzime, în spatele acestor oameni de afaceri a căror gândire este cabalistă. Nu intenționăm în niciun caz să diminuăm importanța rolului și influenței lor, însă este necesar să abordăm o perspectivă justă asupra situației.
Ce părere aveți despre faptul că Sir Evelyn de Rothschild, fost șef al actualelor interese bancare Britanice a Rothschilds-ilor (acum unite cu interesele bancare franceze a Rothschilds-ilor și supervizate din 2003 de către David René de Rothschild) a fost intervievat de o televiziune controlată de serviciile secrete precum și de faptul că fiul său, David Mayer de Rothschild, a fost intervievat în cadrul emisiunii de radio a lui Alex Jones? Amuzant, nu-i așa?
Lordul Jacob Rothschild (al 4-lea baron) a fost făcut membru al Ordinului de Merit al Reginei.
Adevărul este că, de fapt, familia Rothschild este o familie de bancheri a papei care este un iezuit negru și care controlează regatul britanic cât și Ordinul Jartierei.
În ceea ce privește rangul onorific, rangul acordat Lordului Jacob Rothschild a fost ales și acordat personal de către Regină în anul 2002, și este situat imediat sub rangul Marelui Comandor al Ordinului Bath (Knight Grand Commander of the Order of the Bath). Iar în anul 1998 i s-a acordat titlul de Cavaler al Marii Cruci al Ordinului Imperiului Marii Britanii (Knight Grand Cross of the Order of the British Empire).
 
Baronul Jacob Rothschild
Titlul său de Baron Rothschild este un titlu ce datează încă din 1885. El mai este de altfel, poate pentru a produce confuzie în mod intenționat, al 5-lea Baronet Rothschild (5th Baronet Rothschild), titlu ce datează încă din 1882. Ar mai fi necesar să menționăm că în 1985 el a mai fost făcut Comandor al Ordinului lui Henry Navigatorul Portugaliei (Commander of the Order of Henry the Navigator of Portugalia).
http://www.thepeerage.com/p5338.htm#i53379
Tatăl său, Lord Victor Rothschild (al 3-lea Baronet), a fost făcut Cavaler al Marii Cruci al Ordinului Imperiului Marii Britanii (Knight Grand Cross of the Order of the British Empire) în 1975 și a fost, de asemenea, și Cavaler al Ordinului Sf. Ioan al Reginei. 
http://www.thepeerage.com/p7108.htm#i71075
Regina, ca Suverană a Ordinului Sf. Ioan precum și a Ordinului Sfinților Mihail și Gavril (Order of Sts. Michael & George) – și care, de asemenea, a acordat un titlu onorific de cavaler francmasonului Shimon Peres, om al iezuiţilor şi Vaticanului –, este şefa „francizei” Ordinul de Malta al Papei, şi anume a grupării SMOM. Aceasta înseamnă că ea este Damă de Malta. Membrii familiei Rothschild dau socoteală atât Reginei, dar și Papalității și, de fapt, Iezuitului General.
Pentru informații mai amănunțite legate de conexiunile pe care le au cu Noua Ordine Mondială Sir Evelyn şi Lord Jacob precum și Lord Victor, consultați site-ul https://isgp-studies.com.
Aici puteți găsi și biografia Baronului Francez Edmond de Rothschild:
https://isgp-studies.com/1001-club-membership-list
Fiul Lordului Rothschild, Nat, nu are niciun astfel de titlu onorific și nici vărul său, David Mayer de Rothschild, la fel cum nu are nici David René de Rothschild, șeful intereselor bancare unite ale Rothschilds-ilor pe partea franceză şi engleză. Nu dețin astfel de titluri niciunul dintre strămoșii lor paternali, în afara celor deja menționați mai sus:
http://www.thepeerage.com/p5341.htm#i53407
http://www.thepeerage.com/p19566.htm#i195653
Un alt fapt semnificativ este acela că stră-stră-stră-stră-bunicul lui Lord Jacob Rothschild și stră-stră-stră-bunicul lui Sir Evelyn și David René de Rothschild, și anume Mayer Amschel Rothschild, fondatorul dinastiei bancare internaţionale a familiei Rothschild, a fost făcut Agent al Coroanei Imperiale (a Sfântului Imperiu Roman) în 1800:
http://www.thepeerage.com/p19531.htm#i195307
Bunicul lui Evelyn de Rothschild, și anume Leopold de Rothschild, a fost investit cu titlul de Comandor al Ordinului Victorian în 1902 (Commander, Royal Victorian Order – C.V.O.)
Fratele lui Leopold, Sir Nathan Mayer Rothschild, stră-bunicul lui Lord Jacob Rothschild, a fost investit cu titlul de Cavaler al Marii Cruci al Ordinului Regal Victorian tot în 1902.
Părinții lui Leopold și ai lui Nathan Mayer au fost Baronul Lionel Nathan de Rothschild şi mama Charlotte de Rothschild. Baronul Lionel Nathan de Rothschild a fost partener senior la NM Rothschild and Sons în 1836.
http://www.thepeerage.com/p19553.htm#i195528
http://www.thepeerage.com/p7037.htm#i70366
http://www.thepeerage.com/p19553.htm#i195523
Tatăl lui Lionel Nathan a fost – în mod confuz – un alt Nathan Mayer şi fiul lui Mayer Amschel. Acest Nathan Mayer a fost strămoșul atât al lui Sir Evelyn cât și al lui Lord Jacob. Fratele lui, unul din grupul faimos al celor cinci fii ai lui Mayer Amschel, James Mayer, a fost strămoșul lui David René de Rothschild.
Acum, în ce privește latura americană a informațiilor despre acești bancheri, interesant este că magnatul financiar american J.P. Morgan care a rămas în viață prin faptul că nu s-a urcat pe Titanic unde avea rezervare [n.r. interesant e că pe vasul Titanic au murit principalii magnați opozanți ai înființării Rezervei Federale; în contrast cu J. P. Morgan care...] a murit în mod convenabil în Roma și a fost Cavaler al Ordinului Sfinților Maurice și Lazarus al Casei de Savoy, casă loială Papalității.

yogaesoteric
28 iulie 2019