Dincolo de viață e tot viață; moartea-i doar o poartă.

joi, 5 iulie 2018

Practica yoga și trezirea feluritelor puteri supranaturale, SIDDHIS, și a anumitor puteri paranormale secundare, RIDDHIS (VI)


Practica atentă, corectă, sistematică și perseverentă a anumitor forme de yoga în mod dumnezeiesc integrate și trezirea armonioasă, gradată atât a feluritelor puteri supranaturale SIDDHIS cât și a anumitor puteri paranormale secundare RIDDHIS, care le asigură aspiranţilor o sănătate înfloritoare, echilibru, precum și o deplină bunăstare trupească, vitală, psihică și mentală (VI)
de  Gregorian Bivolaru

Citiţi a cincea parte a acestui articol
■ Fiinţele umane fricoase. Se recunosc cu uşurinţă prin faptul că se lasă cuprinse de o frică aberantă, exagerată, nejustificată. Starea de frică face să apară în universul lăuntric al fiinţelor umane care o manifestă un proces de rezonanţă ocultă nefastă, deoarece le pune în rezonanţă cu energii subtile perturbatoare ce provin din anumite sfere gigantice de forţă ale Macrocosmosului sau din tărâmurile infernale.
Aceste energii subtile inferioare dezlănţuie apoi în microcosmosul lor stări de nelinişte, un sentiment pregnant de vulnerabilitate ce evidenţiază absenţa comuniunii tainice cu energia subtilă sublimă a curajului. În felul acesta, în aceste fiinţe umane se instalează adeseori o stare iraţională, bizară de teamă, declanşată în multe situaţii de propria lor imaginaţie, fără să se bazeze pe nimic real.
Fiinţele umane fricoase prezintă o receptivitate accentuată în ceea ce priveşte procesele de rezonanţă ocultă nefaste cu energiile subtile ale fricii. Deoarece în universul lor lăuntric nu sunt atrase energiile subtile sublime ale curajului, ele se simt mai mereu neliniştite şi sunt temătoare. În cazul lor, frica, ce a devenit o obişnuinţă, evidenţiază absenţa curajului, a rezonanţei cu energia subtilă sublimă a curajului. Această carenţă le face să reacţioneze la cea mai mică influenţă de acest gen într-o manieră exagerată; tocmai de aceea ele sunt mai mereu temătoare.
Mai în glumă, mai în serios, un înţelept al Indiei a spus: „Întotdeauna este cel mai bine să ne fie frică doar de frică”.
Este necesar să ne dăm seama că în unele cazuri starea de frică sau de teamă iraţională care ne apare evidenţiază un proces de rezonanţă ocultă cu energiile subtile inferioare ale tărâmurilor infernale. În felul acesta, existenţa fiinţei umane fricoase este deja un sui-generis infern la purtător.
Există anumite plante de leac care, ingurgitate atent şi sistematic, zi de zi, într-o anumită cantitate, fac să dispară pentru totdeauna starea bizară de frică iraţională cu care unele fiinţe umane se confruntă mai mereu, fără niciun motiv real. Ele trezesc şi dinamizează în universul lor lăuntric un proces de rezonanţă ocultă cu energia subtilă sublimă a curajului. Prin intermediul lor, fiinţele umane fricoase pot să scape de acest calvar.
Un fundamental dicton ezoteric al înţelepciunii sună astfel: „Să ştii în mod temeinic, să vrei în mod ferm, să intenţionezi în mod clar şi cu putere, să îndrăzneşti şi să taci (să păstrezi cu străşnicie secretul iniţiatic).
■ Fiinţele umane arţăgoase. Sunt caracterizate de arţag. Firi capricioase, irascibile, au tendinţa să se lase acaparate de toanele stranii ce apar în universul lor lăuntric, manifestând imediat după aceea accese bizare sau chiar crize.
Ele se confruntă uneori cu anumite influenţe demoniace care le acaparează într-o anumită măsură. În vorbirea curentă există expresia „a-i veni cuiva o toană”, care are sensul că acea fiinţă umană se complace să fie apucată de stări de furie; despre ea se spune că o apucă năbădăile.
Toana este o stare de spirit, o dispoziţie cel mai adesea rea. Apariţia şi manifestarea anumitor toane se observă cu uşurinţă mai ales la femeile schimbătoare, superficiale, fluctuante şi proaste. Ele se schimbă mai mereu, în mod constant, doar în rău. În cazul lor, trezirea şi amplificarea frumuseţii este cel mai adesea însoţită de apariţia şi manifestarea feluritelor toane şi fiţe.
Fiţele sunt mofturi sau figuri care pun întotdeauna aceste femei într-o ipostază ridicolă, jalnică. Expresia „a face fiţe” evidenţiază faptul de a face mofturi sau de a se sclifosi. Orgoliul frumuseţii se află de cele mai multe ori la baza unor astfel de manifestări.
■ Fanfaronii. Sunt fiinţe umane care şi-au făcut deja un obicei din a-şi atribui felurite calităţi care, de fapt, nu există şi sunt doar închipuite. Ele se recunosc cu uşurinţă, deoarece sunt lăudăroase. Pe bună dreptate, cei inteligenţi şi cu bun simţ le consideră nişte palavragii. Fanfaronada caracterizează fiinţele umane al căror comportament evidenţiază o mare îngâmfare şi suficienţă.
■ Fiinţele umane şovăitoare, nehotărâte. Sunt lipsite de convingere, de putere, de fermitate. Atitudinea lor evidenţiază nesiguranţă, dubiu, ezitare. Atrag în aura lor energii subtile corespondente, ce le condiţionează şi le determină să fie şi să se comporte ca atare. Tocmai de aceea, astfel de fiinţe umane continuă să rămână şovăitoare chiar şi când li se explică ce se petrece cu ele.
Spre a se transforma, spre a ieşi din această stare care le limitează şi adeseori le paralizează, au nevoie să pună neîntârziat în practică metodologia specifică, adecvată, a sistemului HATHA YOGA. În plus, astfel de fiinţe umane pot recurge cu succes la ajutorul anumitor plante de leac ce vor fi ingurgitate zi de zi, sub formă de pulbere.
■ Fiinţele umane ipocrite. Sunt mai mereu prefăcute, făţarnice. Adesea pretind că au şi trăiesc sentimente puternice pe care în realitate nu le au şi nu le trăiesc. Starea de ipocrizie acută face să apară simularea unor sentimente fie de blândeţe, fie de iubire, fie de pietate, fie de virtute. Dincolo de toate acestea există şi persistă doar prefăcătoria.
Din nefericire, în cadrul acestei şcoli de yoga există şi s-ar putea spune că proliferează la multe fiinţe umane o evidentă stare de ipocrizie. Datorită prostiei şi a larvarităţii în care se complac, mulţi oameni ce se confruntă cu stări de ipocrizie au tendinţa să considere că ipocrizia pe care o manifestă nu este un rău chiar aşa de mare; de aceea se complac la nesfârşit în această stare. În cazul lor, obişnuinţa cu ipocrizia a devenit deja o a doua natură şi nu catadicsesc să facă nimic pentru a o anihila.
Fiinţele umane ipocrite nu sunt capabile să-şi dea seama că ipocriţii au o aceeaşi lume tainică şi comună. Ele nu sunt capabile să-şi dea seama că întotdeauna ipocrizia atrage ipocrizia.
 Fiinţele umane invidioase. Sunt stăpânite din când în când de invidie şi se complac să fie în anumite situaţii pizmuitoare. Invidia este o stare, o trăire nefastă, nefavorabilă, în mod preponderent egoistă, de necaz, de ciudă ce este provocată de succesele, de calităţile sau de situaţia net favorabilă în care se află o altă fiinţă umană. Aceşti oameni trăiesc o oarecare stare de suferinţă. Dacă ar reuşi să treacă dincolo de cochilia ego-ului (AHAMKARA), ajungând chiar să-l transceandă, s-ar putea bucura de calităţile şi înzestrările acelei fiinţe umane. Astfel ar avea o stare stenică, euforică şi constructivă, care se va dovedi apoi plenar transformatoare. Din nefericire, invidioşii nu sunt capabili de o astfel de experienţă minunată.
Din cauza invidiei, invidioşii privesc cu ochi răi, ca să spunem aşa, avantajele, calităţile, realizările, chiar spirituale ale unei fiinţe umane. Invidia este un defect penibil resimţit de cel care nu suportă ca o anumită fiinţă umană să fie beneficiara unor avantaje reale sau presupuse.
 Fiinţele umane nerăbdătoare. Sunt acele fiinţe care nu ştiu, nu suportă, nu rabdă să se stăpânească. Nerăbdarea este starea celui nerăbdător, animat de dorinţa de a face ceva. Starea de nerăbdare îi împinge pe unii practicanţi yoga să-şi dorească să le apară cât mai repede cu putinţă, atunci când vor ei, anumite rezultate la care aspiră.
Este întocmai ca atunci când, după ce am semănat boabele de grâu într-un sol rodnic, vrem cu tot dinadinsul ca spicele de grâu să apară în numai 10-12 zile. Aşa vrem noi, deoarece nu mai avem răbdare să aşteptăm până la momentul potrivit (vremea culesului).
Acest exemplu semnificativ ne ajută să înţelegem ridicola stare a celor care nu au deloc răbdare şi vor să apară roadele nu atunci când este necesar, ci atunci când vor ei. Starea de nerăbdare este expresia ego-ului exacerbat, tiranic şi dominator. Astfel de fiinţe umane abandonează practica yoga pentru că nu au atins o stare de extaz dumnezeiesc în grupa 2 de curs
 Fiinţele umane impulsive. Acţionează de multe ori sub influenţa primului impuls ce apare în fiinţa lor. Impulsivitatea evidenţiază lipsa stăpânirii de sine. Unele fiinţe umane impulsive obişnuiesc să dea vina pe impulsivitatea lor şi consideră că nu sunt răspunzătoare pentru faptele lor.
■Fiinţele umane inconştiente. În sens moral, inconştienţa este starea fiinţei umane care acţionează într-o manieră nesăbuită, necugetată, pripită, fără a ţine cont de responsabilitatea sa. În sens psihologic, inconştienţa este starea fiinţei umane ce acţionează cel mai adesea fără a cunoaşte sensul, valoarea, natura sau finalitatea a ceea ce ea face. Fiinţele umane inconştiente acţionează de multe ori fără judecată, fără minte. Stările de inconştienţă evidenţiază lipsa unei atitudini conştiente, raţionale.
■Fiinţele umane indiferente. Adeseori, ele nu manifestă niciun fel de interes pentru ceva sau pentru cineva. Sunt nepăsătoare. Pentru ele, aspectele spirituale nu prezintă însemnătate. Sunt lipsite de interes. Asemenea fiinţe umane sunt caracterizate de o evidentă răceală şi manifestă lipsă de afecţiune.
Indiferenţa este în realitate opusul iubirii. Iubirea profundă, constantă, manifestată fără măsură este şi rămâne opusul indiferenţei. Indiferenţa este starea psihică a fiinţei umane care nu manifestă niciun afect ce este susceptibil să o atragă sau să o respingă. Iar de aici apare ideea de insensibilitate, de răceală.
■ Fiinţele umane rebele, recalcitrante. Adesea, ele nu se supun niciunei autorităţi legitime. În cadrul unui grup, sunt cei care instigă pe ascuns pe ceilalţi la răzvrătire. În fiinţele umane rebele transpar anumite influenţe demoniace abisale. Astfel de fiinţe umane sunt cel mai adesea refractare la tot ceea ce este spiritual, sunt recalcitrante, nesupuse, sunt neadaptabile şi manifestă un nonconformism bizar de sorginte demoniacă sau chiar satanică.
Ele îşi exprimă nesupunerea, revolta. Prin ele se manifestă în mod insidios influenţele demoniace, abisale. Uneori astfel de fiinţe umane sunt rebele fără nicio cauză. Astfel de firi manifestă mai mereu o stare de recalcitranţă. Ele se opun, rezistă cu o mare încăpăţânare şi, indiferent de argumentele pline de înţelepciune sau de dovezile concludente ce li se oferă, nu se lasă deloc convinse. Sunt cel mai adesea refractare, încăpăţânate, îndărătnice şi nesupuse.
În cazul lor sunt evidente rezonanţele abisale cu tărâmurile demoniace. Influenţa bizară a demonilor se manifestă din plin în anumite condiţii prin fiinţele umane de acest gen.
Fiinţele umane individualiste. Au un ego (AHAMKARA) puternic chiar şi când nu sunt conştiente de aceasta. Manifestă aproape în permanenţă o stare pregnantă de individualism. Asemenea fiinţe umane pun în permanenţă interesele lor mai presus de interesele benefice, dumnezeiesc integrate, pline de înţelepciune ale unui grup. Cel mai adesea se consideră pe ele însele ca fiind o sui-generis valoare supremă şi gândesc că au toate drepturile. Dincolo de aparenţe, egoismul lor exacerbat este evident. Individualismul unor astfel de fiinţe umane se opune întotdeauna holismului.
(va urma)

Citiţi şi:
5 iulie 2018

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu