Dincolo de viață e tot viață; moartea-i doar o poartă.

vineri, 22 iunie 2018

«Locul unde omul devine Zeu» – orașul aztec care privit din cer arată ca o placă de bază asamblată în prezent pe calculatoare și dispozitive hi-tech

Teotihuacan, în traducere „Locul unde omul devine zeu”, este o veche așezare aztecă situată în Mexic, în apropiere de orașul San Juan Teotihuacan. Între anii 650-100 î.e.n. Teotihuacan era un centru cultural, economic și militar important din Mezoamerica. În timpul apogeului său de dezvoltare, orașul a atins o populație de cca. 200.000 de locuitori, fiind în acel timp cel mai mare oraș de pe continentul american și din lume. Prin anii 650 e.n. începe o perioadă de declin pentru ca prin anii 750 e.n. orașul să fie părăsit; motivele nu sunt clare, la fel cum nu se cunoaște cu exactitate cine a pus prima piatră de temelie a așezării, și de ce a ales această formă.
Teotihuacan a fost abandonat cu mult înainte de sosirea spaniolilor în Mezoamerica. Aceasta înseamnă că puținele referiri la oraș care au fost păstrate în sursele istorice produse în anii de după cucerirea Mexicului nu vorbesc corect despre locuitorii din Teotihuacan, ci despre reprezentarea celor care au trăit după prăbușirea Teotihuacanului.
Potrivit legendelor păstrate de pe vremea primilor conchistadori spanioli, Teotihuacan ar fi fost construit de quinametzina, o rasă de oameni uriași, iar templele, piramidele orașului erau imaginate de spanioli ca fiind niște morminte masive ale zeilor acestora, un loc sacru unde, după moarte, și oamenii ar deveni dumnezei.
Potrivit arheologilor, designul avansat al orașului Teotihuacan sugerează că vechii constructori aveau cunoștințele nu numai despre arhitectură, ci și despre matematică, geometrie și astronomie. Peste toate acestea, un detaliu uimitor al zonei centrale a orașului, locul principalelor temple, este acela că, observat de sus, seamănă straniu cu o placă de circuite electronice cu două cip-uri mari de procesor, Piramida Soarelui și Piramida Lunii. Iată cum ar arăta imaginea templelor din Teotihuacan suprapusă peste o placă cu circuite electronice. Imaginea de sus este rezultatul suprapunerii, iar cea de jos reprezintă dispunerea templelor în situl arheologic. După cum puteți observa, cele două imagini par să fie din aceeași poveste.
Dacă totuși ideea că templele din Teotihuacan, văzute de sus, seamănă cu o placă de computer modern nu vă stârnește imaginația, poate vă intrigă cantitatea mare de mică încorporată în monumentele din Teotihuacan. Ce este mica? Acesta este un mineral din grupa silicaților. Culoarea sa variază de la alb la roz, verde, brun, și până la negru, și este folosit în prezent ca izolator electric, la semiconductori, condensatoare, cabluri coaxiale, electrozi; mica rezistă la temperaturi de peste 600°C.
Sursa acestui mineral se găsește la 3000 de kilometri distanță, în Brazilia, însă el este prezent în aproape toate clădirile, complexele de locuințe și templele din Teotihuacan. Excavațiile au arătat că piramida soarelui din Teotihuacan conținea cantități considerabile de mică, însă nu la suprafață, ceea ce înseamnă că nu a fost folosită cu rol decorativ. Ce rol avea? Și de ce au ales constructorii să o aducă de la o asemenea distanță? Acestea sunt două întrebări la care cercetările moderne încă nu au un răspuns.
Desigur, pot să fie doar speculații. Și totuși, prea multe vestigii antice par că sfidează epoca și parcă strigă: NU AM FOST CONSTRUITE CU UNELTE PRIMITIVE, DE OAMENI PRIMITIVI! Și atunci? Am fost vizitați în trecut de civilizații extraterestre? A existat cu multe mii de ani în urmă o civilizație pământeană care a ajuns la un nivel tehnologic extraordinar, pentru ca apoi acea civilizație să se prăbușească, singurele urme rămase fiind aceste construcții uriașe din piatră?
În cercurile extrem de restrânse de la vârful puterii mondiale se știu deja aspecte bulversante despre trecutul omenirii, și cu siguranță s-ar putea oferi un răspuns la aceste întrebări, dar deocamdată ei refuză să o facă!

Citiți și: 
yogaesoteric                                                                                                                                                22 iunie 2018

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu