Dincolo de viață e tot viață; moartea-i doar o poartă.

joi, 31 mai 2018

Fiți harnici precum albinele și sârguincioşi precum furnicile, nu fiți niște muște, nu fiți niște trântori!


Există trei profesii care sunt considerate sfinte: păstorii, grădinarii și dulgherii. Dar celelalte? Casierii, șoferii de cursă lungă, surorile medicale, electricienii și tot felul de programatori? Croitorii, șoferii de maxi-taxi? Toate profesiile sunt bune. Orice lucru este de cinste și sfânt. Omul este necesar să se sârguiască numaidecât! E păcat să mănânci pâine fără sârguinţă! Sârguinţa este baza care permite omului să trăiască cinstit și să privească deschis la lumea înconjurătoare. Dacă sârguinţa este răspândită în popor, atunci acesta devine de neînvins și imposibil de distrus. Și dimpotrivă, atunci când oamenii se deprind să trăiască pe spatele altcuiva și se dezvață să muncească cu mâinile lor pentru binele lor, uită cum se coase un nasture, cum se vopsește un perete, cum se repară uneltele de pe lângă casă. Atunci, astfel de oameni, chiar dacă nu îşi dau seama, sunt pe calea dispariției. Și nici nu este vreun regret, pentru că oricum se vor preface în mucegai. Omul se aseamănă foarte mult cu copacul care dacă nu dă rod, se taie și se aruncă în foc.
Dacă vreți să trăiți veșnic, aveți credință în Dumnezeu. Dacă vreți să trăiți nezdruncinați, fără să vă temeți de ceva sau cineva, învățați-vă copiii să iubească munca. Puneți-i de mici să fie sârguincioşi. Dacă a luat masa, să-și ducă farfuria și să o spele, și pe a sa, și pe a mamei sau pe a tatălui. S-a ridicat din pat, să aranjeze după el așternutul. S-a spălat, să șteargă după el în baie, ca atunci când cineva va vrea să intre să-i fie plăcut, nu să înceapă a strânge după altul. S-a dezbrăcat, să-și aranjeze frumos hăinuţele pe umeraș. Încă de la vârsta de 7 ani poate să își spele singur ciorăpeii sau lenjeria, pentru ca și mamei să-i fie mai ușor. Cu toate acestea trebuie deprins copilul încă din copilărie. Dacă l-ați învățat, atunci socotiți că i-ați dat deprinderi de viață, astfel încât el nu se va pierde oriunde ar fi.
Leneșul se va pierde, și veți plânge mai apoi, pentru că singur vă veți simți mai pierdut. Dacă omul nu va deprinde munca, atunci vom fi nevoiți să ne transformăm în niște sponsori ai unor trântori. Multe mame și tați devin astfel de sponsori pentru copiii lor maturi, care au crescut până la 40-50 de ani, fie că s-au căsătorit sau nu, căsătoria s-a destrămat, căci cine va vrea să trăiască cu un leneș care nu face nimic? Aceștia vor locui mai apoi cu părinții lor care vor fi deja în vârstă. Iar pensia acelui bătrânel sau bătrânică poate fi unica sursă de existență, de care va profita un leneș care nu a deprins munca. Mai apoi poate fi prea târziu: mama va plânge, va merge la biserică, va scrie slujbe, dar acestea nu vor ajuta, pentru că dacă în copilărie nu a fost învățat să răspundă pentru cuvintele sale, să-i respecte pe cei mai în vârstă și să-și câştige singur existența încă de la o vârstă fragedă, atunci la ai săi 30-40 de ani, nu mai îndrepți nimic. Leneșul așa va rămâne, iar părinții acestuia așa și îl vor întreține pe acest ins pe care l-au crescut cu mâinile lor.
De aceea, prieteni, omul harnic, muncitor și cinstit este podoaba lumii, iar leneșul, care viețuiește din contul altora este ca o tumoare. În jurul nostru trebuie să facem ca totul să radieze, să strălucească de curățenie. Iată aici o casă frumos vopsită, iar alături o alta care abia se mai ține, neîngrijită, murdară. Îndată se vede cine și unde trăiește.
Astfel este necesar să fie fiecare om în parte, așa trebuie să fie toată țara – harnică, muncitoare, activă, pentru ca în jurul nostru să făurim un mic rai. Ai lucrat – mai citește, te-ai odihnit – mai roagă-te, apoi iarăși mai lucrează, și iarăși roagă-te.
Domnul iubește pe cei harnici, Dumnezeu îi binecuvântează pe cei ce se trudesc, Dumnezeu sărută aceste bătături și pe acești oameni care nu stau locului, dar sunt mereu ocupați cu lucruri folositoare. Ca o albină, ca o furnică trebuie să fie omul. Du-te, leneșule, de privește la albină… nu are nici șef, nici cine să-i spună ce să facă, dar roadele ei sunt dulci atât pentru bogat cât și pentru sărman. Privește, leneșule, la furnică, și vezi că nimeni nu-i poruncește ce să facă, dar cum își dobândeşte pâinea sa…
Așadar, fiți harnici precum albinele și sârguincioşi precum furnicele, nu fiți niște muște, nu fiți niște trântori!!!

yogaesoteric
30 mai 2018

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu