vineri, 19 ianuarie 2018

IANUARIE. Încrederea deplină în sine şi trezirea unei stări de receptivitate elevată

 
Stările de încredere reciprocă generează procese de rezonanţă ocultă profund benefice, stenice şi extraordinare
Membrii unei echipe armonioase, care este unită şi care funcţionează bine, au nevoie să se simtă apropiaţi sufleteşte unii de alţii, iar încrederea conştientă între membrii unei echipe sau ai unui grup spiritual de prieteni este la rândul ei esenţială.
O veche legendă chinezească ne avertizează în legătură cu ce se poate petrece dacă ne pierdem încrederea.
Dragonul, tânărul cocoş şi viermele
Se ştie că în vremurile de demult, dragonul avea o culoare ştearsă, fără strălucire şi că tot atunci, cocoşul era cel care avea o culoare strălucitoare. Este, de asemenea, un fapt binecunoscut că doar animalele cu un aspect strălucitor erau chemate la reuniunile celor mai frumoase făpturi. În fiecare seară, tânărul cocoş mergea la o astfel de reuniune şi în fiecare dimineaţă, la întoarcerea sa, prietenul său, dragonul, îl întreba: „Te-ai simţit bine?” „Da, foarte bine”, răspundea tânărul cocoş. „Pot să merg şi eu? Mi-ai putea împrumuta strălucirea penelor tale doar pentru o noapte?”, întreba dragonul. „Nu”, răspundea invariabil cocoşul, „aceasta nu se poate.” Dragonul continua să insiste: „Doar pentru o noapte! Pentru că eu nu am fost niciodată la o astfel de întrunire! Te rog!
După atât de multe refuzuri, cocoşul începuse să se simtă neplăcut, lacom şi avar. El s-a dus să-l găsească pe prietenul său, viermele, care era renumit pentru sfaturile sale bune şi i-a spus că se simte foarte vinovat că nu îi împrumută strălucirea penelor sale dragonului. Viermele i-a spus: „Care este problema? E vorba doar de o singură noapte. Vrea să le păstreze?” „Nu, bineînţeles că nu” a spus cocoşul. „Ei bine, atunci dacă te simţi stânjenit, împrumută-i strălucirea penelor tale pentru o noapte” „Bine, de acord, ai dreptate, aşa o să fac.” Şi tânărul cocoş s-a dus să spună dragonului: „Îmi promiţi că este doar pentru o singură noapte?” Dragonul  i-a răspuns: „O! Da! Formidabil! Mii de mulţumirii”. El a luat strălucirea penelor cocoşului şi a plecat imediat pentru a ajunge la întrunire.
Dragonul nu fusese până atunci la nicio întrunire. Era atât de incitat şi de încântat, încât, deşi atunci când a plecat la petrecere a avut intenţia sinceră de a se întoarce, el nu s-a mai putut hotărî în acest sens, pentru că ideea de a nu mai participa niciodată la o petrecere era prea apăsătoare. De aceea, el nu s-a mai întors niciodată. Astfel a încălcat promisiunea făcută prietenului său, cocoşul, care îi acordase încrederea sa şi îi împrumutase preţioasa lui strălucire. Tocmai de aceea, astăzi nu mai vedem niciodată dragoni pe pământ şi din acelaşi motiv, în fiecare dimineaţă, la răsăritul soarelui, auzim cocoşul strigându-i dragonului aflat sus în cer: „Dă-mi înapoi strălucirea!” Tot din acest motiv îl vedem pe cocoş astăzi ciugulind şi mâncând viermi.
Să facem cât mai des lumină în întuneric
Iarna, fiecare călătorie poate avea momentele sale neplăcute sau dificile. Unde aspecte adecvate, precum ghirlandele multicolore sau plantele vindecătoare de sezon, cum sunt bradul sau vâscul, clopotele şi muzica plăcută şi liniştitoare, pot fi utilizate pentru ca în zilele scurte şi reci, cât şi în nopţile lungi şi întunecoase ale iernii, să aducă pace, bucurie, lumină, echilibru şi armonie în sufletele oamenilor. Cu ocazia sărbătorilor de iarnă se folosesc ghirlande luminoase pentru a împodobi vitrinele, pentru a ilumina străzile şi pentru a aduce totodată lumina în inimi. Pomii de Crăciun şi ornamentele viu colorate care împodobesc pomii fac căminele mai primitoare. Toate aceste obiecte colorate ne fac să ne simţim capabili să fim mult mai fericiţi, devenind astfel mult mai binevoitori şi mai darnici unii faţă de alţii şi faţă de cei din comunitatea noastră care sunt mai nevoiaşi. Când sărbătorile au luat sfârşit şi ornamentele au dispărut, este momentul să începem să ne amintim ce am simţit şi cum ne-am comportat unii faţă de ceilalţi de Crăciun şi să urmărim să facem să dureze aceste stări minunate. 
În majoritatea religiilor, momentele de sărbătoare ale iernii sunt totodată minunate ocazii de a ne oferi unii altora cadouri şi de a sărbători solstiţiul de iarnă.
Viaţa eternă
Viaţa este cel mai mare miracol care ne-a fost oferit. Oamenii care au suferit o moarte clinică şi care au fost readuşi la viaţă au relatat cele mai surprinzătoare experienţe, numite „experienţe la graniţa dintre viaţă şi moarte”. În cartea sa, Viaţa de după viaţă, Raymond Moody descrie cercetările pe care le-a făcut cu privire la fenomenele situate la graniţa dintre viaţă şi moarte. El a strâns numeroase mărturii de la fiinţe umane care au trecut prin această experienţă şi a observat că, indiferent de sex sau de cultura de care aparţineau, aceştia au descris foarte asemănător fazele experienţei prin care au trecut. Adeseori, oamenii erau martori ai propriei lor plecări din trup şi auzeau spunându-se despre ei că au murit. După ce auzeau un anumit zgomot, ei simţeau un calm inefabil şi călătoreau printr-un tunel către o lumină strălucitoare, fiind adeseori întâmpinaţi de către fiinţe dragi, despre care ştiau că au murit. O fiinţă de lumină îi ajuta să-şi treacă în revistă întreaga viaţă. Ei îşi reaminteau atunci toate acţiunile bune, precum şi pe toate cele rele care îi afectaseră pe ceilalţi, de parcă ar fi privit totul din punctul de vedere al unui martor. Unora li se spunea să aleagă între a se uni cu Spiritul Divin sau a reveni la viaţă. Alţii auzeau spunându-li-se că ceasul lor încă nu sosise.
Mulţi cred deja în viaţa de după viaţă. Şi chiar dacă în cazul nostru nu este încă aşa, ne putem baza pe imaginaţia noastră pentru a reflecta în mod lucid şi înţelept la consecinţele vieţii eterne a sufletului ca fiind o realitate pentru noi. Dacă efectul fiecărei acţiuni pe care o facem are o stare de rezonanţă ocultă dominantă, dacă fiecare gând şi sentiment generează, de asemenea, un tipar energetic, este firesc să ne gândim ce măsuri este nevoie să luăm pentru a asigura armonia sufletului nostru.
Trezirea, unei stări de receptivitate spirituală, armonioasă ce apare în mod gradat în universul nostru lăuntric prin intermediul practicii yoga corecte, atente şi perseverente
Fiinţele umane înzestrate cu o receptivitate spirituală deosebită, numite „mediumi”, ne oferă dovada supravieţuirii sufletului în lumea cea tainică a Spiritului, permiţându-ne ca în anumite condiţii să le putem vorbi precis şi detaliat fiinţelor dragi care au realizat deja trecerea firească în această minunată dimensiune, în urma morţii fizice. Sufletele care au părăsit definitiv lumea fizică au descris, prin intermediul mediumilor, experienţele pe care le-au avut în pragul morţii şi felul în care, odată ajunşi în lumea astrală, au ales să înveţe, să progreseze, să se dezvolte mai departe din punct de vedere spiritual şi să urce astfel în continuare în lumile subtile, pe niveluri de vibraţie din ce în ce mai elevate.
Fiinţele înzestrate cu o mediumitate armonioasă, ce este utilizată cu înţelepciune, nu vor divulga acele mesaje care nu sunt clare şi care nu reprezintă o certitudine a unei veritabile comunicări cu cei aflaţi în lumea de dincolo. De asemenea, ele nu se vor hazarda să facă fel de fel de predicţii despre aspecte aflate în derulare în lumea fizică. Menirea lor este aceea de a dovedi, prin înseşi înzestrările excepţionale pe care ele le au şi care sunt totodată nişte daruri spirituale deosebite, ce le-au fost oferite chiar de către Dumnezeu, că sufletul fiinţei umane cu care intră în contact telepatic este acela al fiinţei pe care noi am cunoscut-o în timpul vieţii pământeşti.
Tehnica yoghină simplă nr. 44
Cultivarea unor stări de receptivitate elevată, sublimă trezeşte în universul nostru lăuntric experienţe armonioase şi profund benefice
Fie că intrăm sau nu în contact cu lumea spiritelor, atunci când vrem să atingem o stare superioară de receptivitate elevată este necesar să urmărim să ajungem mai întâi într-o dimensiune subtilă în care predomină starea de calm profund şi de sacralitate şi unde majoritatea oamenilor trăiesc sentimente profunde de pace, de linişte şi de bucurie.
Receptivitatea spirituală armonioasă ce este susţinută de spiritele ce au un nivel elevat de vibraţie contribuie la susţinerea emoţională a celor apropiaţi persoanei care a trecut în lumea de dincolo, demonstrându-le că viaţa sufletului este eternă şi că această etapă a existenţei în lumea fizică este un dar spiritual şi totodată o experienţă de învăţare. Prin intermediul mediumităţii armonioase ce este folosită cu înţelepciune, fiinţele umane au totodată o ocazie excepţională de a stabili relaţii reciproce cu cei care au trecut dincolo, pentru a dărui şi pentru a primi stări sublime de iubire şi de compasiune.
1. Ne aşezăm într-o postură de meditaţie cât mai confortabilă.
2. Închidem ochii şi începem să respirăm lent, profund şi uşor.
3. Ne imaginăm apoi coborând o scară lungă până ce ajungem jos, la o uşă poziţionată exact în dreptul ei. O deschidem şi descoperim un spaţiu plin de lumină strălucitoare unde există o mulţime de oameni. Intrăm în acel spaţiu subtil şi începem să mergem printre acei oameni şi chiar să vorbim cu câţiva dintre ei.
4. După câteva momente, ieşim din acest spaţiu şi mergem într-o grădină frumoasă. Ne aşezăm în această grădină şi aşteptăm în linişte ca cineva care ştim că este acum în lumea spiritelor să vină şi să se aşeze lângă noi. Putem avea o conversaţie cu această persoană sau putem să comunicăm fericiţi în tăcere.
5. După ce experimentăm un timp această formă superioară de comunicare în plan astral, reluăm priza de conştiinţă asupra trupului şi deschidem ochii.
Tehnica yoghină simplă nr. 45
O reflecţie atentă şi profundă asupra legăturilor spirituale
Lumea spiritelor este o realitate vie, pe care fiecare dintre noi o putem experimenta în mod direct, prin intermediul trezirii şi amplificării unei receptivităţi spirituale elevate şi armonioase, pe care o putem cultiva în fiinţa noastră cu înţelepciune. Cu ajutorul ei putem reflecta în mod profund asupra calităţii şi naturii legăturilor noastre cu sufletele pline de iubire ce există în mod tainic în lumea spiritelor sau, altfel spus, în Universul Astral, în lumea tainică de dincolo de lumea noastră fizică, materială.
1. Ne interiorizăm şi începem să medităm asupra a ceea ce este esenţial, nemuritor şi etern în existenţa noastră.
2. Descoperim astfel realitatea energiei spirituale fundamentale, care este caracteristica noastră eternă, şi realizăm că în plan spiritual nu suntem separaţi de nicio altă fiinţă şi de niciun aspect din acest Univers (Macrocosmos).
3. Ne raportăm la natura şi la specificul energiei subtile amoroase care ne-a determinat să călătorim spre lumea fizică pentru a ne naşte. Intuim astfel tainicele legături de natură subtilă care au făcut posibilă existenţa noastră în această lume fizică.
4. Ne raportăm apoi, în mod anticipativ, cu luciditate şi detaşare, la momentul în care vom reveni în dimensiunea subtilă, atunci când va sosi momentul morţii noastre fizice.
5. Notăm în jurnalul nostru spiritual toate noile înţelegeri spirituale dobândite.
6. Ulterior, putem să discutăm toate aceste aspecte intime cu prietenul nostru de suflet sau cu iubita noastră, respectiv, iubitul nostru, pentru a atinge un nivel şi mai profund de înţelegere.
 
Fragment preluat din Tehnici yoghine simple şi unele metode tradiţionale ce generează efecte benefice intense, profunde şi surprinzătoare, de profesor de yoga Gregorian Bivolaru, publicat la Editura Shambala, tipărit la Ganesha Publishing House.
yogaesoteric
18 ianuarie 2018

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu