Dincolo de viață e tot viață; moartea-i doar o poartă.

marți, 9 ianuarie 2018

Fatima, mister şi profeţie din secolul al XX-lea. Filmul evenimentelor și dezvăluirea secretelor încredințate copiilor (I)

 

Totul începe în primele decenii ale secolul al XX-lea, la Aljustrel, un mic cătun din Fatima, o localitate care are un nume musulman, cel al fiicei lui Mahomed, şi care se află la 120 de kilometri de Lisabona, capitala Portugaliei. Sunt timpuri dificile pentru naţiune: în 1908 au fost ucişi regele Carol şi moştenitorul la tron Filip. Al doilea născut, principele Manuel, a fost alungat de o lovitură de stat militară în urma căreia a fost cucerită puterea de republicani. Astfel începe o lungă serie de revoluţii şi contra-revoluţii. Noii guvernanţi practică un laicism ateu în timp ce marea masă a populaţiei, în bună parte de la ţară, rămâne înrădăcinată în credinţa catolică.
În casa săracă a lui Antonio şi Maria Rosa dos Santos, părinţi a şase copii, cât şi în cea a lui Manuel Pedro şi Olimpia Marto, părinţi a nouă copii, recitarea rozariului seara era o obişnuinţă consolidată. De la vârsta de şapte ani copiii conduc turma la păşune, când devin mai mari le va reveni şi lor munca dură la câmp. În acest mediu simplu şi foarte sărac urmează să se petreacă ceva uluitor.
În timpul apariţiilor Sfintei Fecioare Maria, petrecute în 1917, în urmă cu o sută de ani, Lucia dos Santos, Francisc şi Iacinta Marto aveau 10, 9 şi respectiv 7 ani, fiind născuţi prima la 22 martie 1907, al doilea la 11 iunie 1908 şi a treia la 11 martie 1910. Cei trei sunt copii normali, zvelţi. Lucia este „o bună animatoare de jocuri” şi ştie să se întreţină cu cei mai mici, lui Francisc îi place să joace briscola (joc de cărţi) şi Iacinta – care are un caracter un pic supărăcios – este pasionată de jocul cu nasturi. În timp ce conduc turma la păşune, păstoraşii recită rozariul. Apariţiile au loc într-o mică proprietate a părinţilor Luciei, numită Cova de Iria, la doi kilometri şi jumătate de Fatima pe drumul spre Leiria, unde cei trei copii duc oile la păscut. Sfânta Fecioară Maria apare într-un mic stejar, puţin mai înalt de un metru. Francisc doar o va vedea pe Sfânta Fecioară Maria, fără a o auzi. Iacinta va vedea şi va auzi. Lucia, în afară de a vedea şi a auzi, va putea chiar să vorbească cu ea.
13 mai 1917. Prima apariţie
La 13 mai, pe la amiază, cei trei păstoraşi se joacă la Cova de Iria când observă două fulgere, după care văd o figură sprijinită pe ramurile stejarului. Este „o doamnă îmbrăcată în întregime în alb mai strălucitor decât soarele, care răspândea o lumină mai clară şi intensă decât un pahar de cristal plin cu apă curată străbătut de razele celui mai arzător soare”, va scrie Lucia. Faţa sa indescriptibil de frumoasă nu apare „nici tristă, nici veselă, ci serioasă”, cu un ton de reproş dulce. Mâinile împreunate, parcă pentru a se ruga, sprijinite pe piept şi îndreptate în sus. De mâna dreaptă atârnă un rozariu. Hainele par să fie făcute numai din lumină. Tunica este albă, şi este albă mantia tivită cu aur, care acoperă capul Fecioarei şi coboară până la picioare. Vizionarii se află la distanţă de un metru şi jumătate de apariţie.
Colocviul se desfăşoară în acest mod, conform relatării sorei Lucia:
Maria: Nu vă fie frică, nu vă fac rău. 
Lucia: De unde sunteţi?
Maria:Sunt din cer (şi ridică mâna pentru a arăta cerul).
Lucia: Şi ce vreţi de la mine?
Maria:Am venit să vă cer să veniţi aici în următoarele şase luni, în ziua de 13, la aceeaşi oră. Apoi vă voi spune cine sunt şi ce anume vreau. Şi mă voi întoarce şi a şaptea oară.
Lucia: Şi eu merg în cer?
Maria:Da, mergi.
Lucia: Şi Iacinta?
Maria:Şi ea.
Lucia: Şi Francisc?
Maria:Şi el, dar trebuie să recite multe rozarii.
În acest moment Lucia îi cere Fecioarei veşti despre două fete care au frecventat casa ei, care au murit de puţin timp.
Lucia: Maria da Neves este deja în cer?
Maria:Da, este deja.
Lucia: Şi Amelia?
Maria:Va rămâne în purgatoriu până la sfârşitul lumii. Vreţi să vă oferiţi lui Dumnezeu, pentru a suporta toate suferinţele pe care va voi să vi le trimită, ca act de reparare pentru păcatele cu care este ofensat şi de implorare pentru convertirea păcătoşilor?Lucia: Da, vrem.
Maria:Aşadar, mergeţi, veţi avea mult de suferit dar harul lui Dumnezeu va fi mângâierea voastră.
Rostind aceste ultime cuvinte – continuă sora Lucia în memoriile sale – a desfăcut pentru prima dată mâinile, transmițându-ne o lumină foarte intensă, aproape o reflexie care ieşea din ele, care ne pătrundea în piept şi în adâncul sufletului, şi ne făcea să ne vedem pe noi înşine în Dumnezeu, care era această lumină, mai clar decât ne-am vedea în cea mai bună oglindă. Atunci, dintr-un impuls interior care de asemenea ne-a fost transmis, am căzut în genunchi şi am repetat în interior: «O, Preasfântă Treime, te ador Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, te ador în Preasfântul Sacrament»”.
După ce au trecut primele momente, Sfânta Fecioară Maria a adăugat: „Recitaţi rozariul în fiecare zi pentru a obţine pacea pentru lume şi pentru sfârşitul războiului”. Apoi – adaugă vizionara de la Fatima – „a început să se înalţe senin, urcând spre răsărit, până când a dispărut în imensitatea orizontului. Lumina care o înconjura părea să deschidă o cale în mijlocul astrelor”.
13 iunie 1917, a doua apariţie
În acea zi vin în acel loc circa cincizeci de persoane. Unele dintre ele observă că lumina soarelui se întunecă în timpul minutelor care urmează după începutul colocviului. Alţii afirmă că vârful stejarului, acoperit de vlăstare a părut că se îndoaie ca sub o greutate, cu un moment înainte ca Lucia să înceapă să vorbească. În timpul colocviului Sfintei Fecioare Maria cu vizionarii, unii aud provenind de la copac un zumzet asemănător cu bâzâitul unei albini.
Lucia: Ce vreţi de la mine?
Maria:Vreau ca să veniţi aici în ziua de 13 a lunii viitoare, să spuneţi rozariul în fiecare zi, să învăţaţi să citiţi. Apoi vă voi spune ce anume vreau.
Lucia atunci cere vindecarea unei persoane bolnave.
Maria:Dacă se converteşte, se va vindeca în acest an.
Lucia: Aş vrea să vă cer să ne duceţi în cer.
Maria:Da, pe Iacinta şi pe Francisc îi duc peste puţin timp. Dar tu mai rămâi aici câtva timp. Isus vrea să se folosească de tine pentru a mă face cunoscută şi iubită. Vrea să stabilească în lume evlavia către inima mea neprihănită. Celui care o îmbrăţişează îi promit mântuirea şi aceste suflete vor fi iubite de Dumnezeu ca flori puse de mine ca să împodobească tronul său.

Lucia: Rămân aici singură?
Maria: Nu, fiică. Suferi mult? Nu te descuraja. Nu te voi lăsa niciodată. Inima mea neprihănită va fi refugiul tău şi calea care te va conduce la Dumnezeu.
În momentul în care a spus aceste ultime cuvinte – povesteşte sora Lucia – a desfăcut mâinile şi ne-a comunicat pentru a doua oară reflexia acelei lumini imense. În ea eram parcă scufundaţi în Dumnezeu. Iacinta şi Francisc păreau să fie în partea din această lumină care se înălţa spre cer şi eu în aceea care se răspândea pe pământ. În faţa palmei de la mâna dreaptă a Sfintei Fecioare Maria era o inimă înconjurată cu spini care păreau înfipți în ea. Am înţeles că era inima neprihănită a Mariei chinuită de păcatele omenirii, care voia vindecare.
13 iulie 1917, a treia apariţie
În cursul celei de-a treia apariţii, un mic nor pare să plutească deasupra micului copac ales de apariţie ca piedestal. Între cei prezenţi este şi Manuel Pedro Marto, tatăl lui Iacinta şi Francisc. Ca de obicei, înainte de a o vedea pe frumoasa Doamnă, cei trei păstoraşi observă un fulger de lumină.
Lucia: Ce vreţi de la mine?
Maria: Vreau ca să veniţi aici în ziua de 13 din luna viitoare, să continuaţi să recitaţi în fiecare zi rozariul în cinstea Sfintei Fecioare Maria, a Rozariului pentru a obţine pacea lumii şi sfârşitul războiului.
Lucia: Aş vrea să vă cer să ne spuneţi cine sunteţi şi să faceţi o minune prin care toţi să creadă că dumneavoastră ne apăreţi.
Maria: Continuaţi să veniţi aici în toate lunile. În octombrie voi spune cine sunt şi ce vreau şi voi face minunea pe care toţi o vor vedea pentru a putea crede.
Lucia dos Santos prezintă atunci apariţiei o serie de cereri de convertiri, vindecări şi alte haruri. Sfânta Fecioară Maria răspunde recomandând mereu practica rozariului, cu care vor obţine harurile cerute în cursul anului.
Apoi viziunea adaugă: „Jertfiţi-vă pentru păcătoşi şi spuneţi de multe ori, în mod special când faceţi un astfel de act: O, Iisuse, din iubire faţă de tine, pentru convertirea păcătoşilor şi pentru repararea păcatelor comise împotriva inimii neprihănite a Mariei”.
(va urma)
8 ianuarie 2018

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu