luni, 11 decembrie 2017

Extratereştrii, intratereștrii şi OSN-urile din adâncurile mărilor şi oceanelor: o istorie fabuloasă din vechime şi până în prezent! (I)

Fie că vorbim despre extratereştri, fie că vorbim despre intratereștri, aceştia, după cum ne arată şi istoria, dar şi diverşi cercetători, ocupă atât uscatul, cât şi mările şi oceanele.

Cum ştim că un OZN sau OSN este de origine extraterestră, intraterestră, militară sau nazistă (Haunebu şi Vril) este într-adevăr greu de răspuns, deoarece diferenţele sunt atât de mici, încât pot trece neobservate. În cazul farfuriilor zburătoare naziste Haunebu şi Vril, acestea au inscripționată întotdeauna o svastică despre care cei ce le-au zărit au spus că este „inconfundabilă.


OSN-urile: Obiectele Subacvatice Neidentificate
În ceea ce priveşte observaţiile privind OZN-urile, raportate de martori oculari, se remarcă o stranie preferinţă a lor pentru apă. Chiar se vorbeşte adesea de OSN-uri – Obiecte Subacvatice Neidentificate – ca fiind ipostaze ale unor OZN-uri.

Un astfel de caz s-a petrecut la 6 iulie 1965, când ofiţerii şi marinarii de pe petrolierul norvegian Jawesta, care naviga în Oceanul Atlantic, au observat un obiect cilindric de mari dimensiuni ieşind din apă şi luându-şi zborul, la o distanţă destul de mică de vas. Pe flancurile obiectului au fost zărite hublouri, iar din partea posterioară ieşea o lungă flacără albăstruie.

În ziua de 30 iulie cargoul argentinian Naviero, aflat în largul coastelor braziliene, a observat un „tub” luminos bine conturat, de circa 30 de metri lungime, şi 1-1,5 metri diametru, deplasându-se la 3-5 metri deasupra apei şi la o distanţă de 15 metri de vas. Observaţia a durat 15 minute, după care ciudatul obiect s-a scufundat în adâncuri.

Exemple de relatările de tipul acesta sunt foarte multe. Există însă şi unele mai particulare.

Portavionul american însoţit două zile de un OSN
Un caz mediatizat este cel al unui portavion american escortat de alte 12 nave, care a descoperit cu ajutorul aparaturii de detecţie submarină existenţa unui obiect care se deplasa sub apă cu 280 km/oră (viteza maximă a unui submarin este de 65 km/oră).

Flotila a fost însoţită de misteriosul obiect timp de 48 de ore, după care acesta a plonjat vertical, pierzându-i-se urma la 5000 de metri adâncime, deci într-o zonă în care submarinele obişnuite nu se mai pot aventura. Este drept, se pot coborî greoaiele batiscafe. Inventatorul lor, profesorul J. Piccard, în timpul testării submersibilului XP-15, a observat nişte obiecte lungi de aproximativ treizeci de metri, care nu erau în niciun caz nici vieţuitoare, nici submarine, şi care efectuau manevre pe care observatorul le-a descris drept „inteligente”.

Uriaşele cercuri luminoase rotitoare subacvatice.

În diverse locuri de pe glob, dar în special în Golful Persic şi Oceanul Indian, au fost semnalate uriaşe cercuri luminoase rotitoare subacvatice. De pildă, vasul de cercetări rus Vasilii Vorobieva detectat la 20 de metri adâncime un imens cerc alb, cu diametrul de 180-200 de metri, împărţit în opt sectoare şi care se învârtea în sens invers acelor de ceasornic. S-a emis ipoteza, nu pe deplin convingătoare, că aceste cercuri imense n-ar fi decât colonii de microorganisme luminoase de tipul „micrococus phosphoris”, mişcate de vârtejuri marine.

OSN-urile lacustre.
Dar există şi OSN-uri lacustre. Locuitorii din jurul lacului Titicaca (Peru, Bolivia) au surprins atâtea „farfurii zburătoare” venind dinspre lac sau dispărând spre lac, încât la un moment dat s-a pus problema dacă pe fundul lacului nu există o „bază” de OZN-uri.

Potrivit unor relatări din presa rusă, un OZN aflat, zice-se, în dificultate, a „aterizat” pătrunzând apoi sub gheaţa lacului Beloe (regiunea Vologda), ieşind mai târziu de acolo cu atâta forţă încât a dislocat o cantitate imensă de pământ din mâl.

Străpungerea stratului de gheaţă de către un OZN s-a mai semnalat şi pe lacul Ladoga (Rusia) şi lacul Uppramen (Suedia). „Aterizările” pe suprafaţa apei sunt de altfel atât de frecvent semnalate încât par să acrediteze ideea că aceste obiecte neobișnuite caută apa în mod deliberat.

Între altele există şi rapoarte în care se afirmă că apa unor iazuri a fost complet absorbită de nişte OZN-uri sau, dimpotrivă, sporită prin evacuarea unei „ape reziduale”.

Extratereștrii din adâncurile mărilor şi oceanelor: o istorie fabuloasă din vechime şi până în prezent!
La jumătatea lunii aprilie 2015, agențiile de presă au difuzat o știre conform căreia niște cercetători de la Universitatea de stat Penn, Pennsylvania, SUA, „au periat” 100.000 de galaxii „fără să găsească niciun semn al unei posibile civilizații avansate”.

Lăsând la o parte faptul că Terra nu prea dispune de o tehnică care să îi permită „să perie” niște galaxii, că 100.000 nu reprezintă mare lucru din cele peste 100 de miliarde de galaxii care se presupun a fi în Univers, trebuie spus că instituția respectivă este specializată în orice mai puțin în domeniul în care a făcut comunicarea.



Realitatea este cu totul alta, cazurile de apariție a OZN-urilor și obiectelor submarine neidentificate (OSN) fiind tot mai multe, tot mai evidente și tot mai greu de ascuns. Nu știm ce sunt aceste mașinării bizare, nu știm nici cine sunt ocupanții lor și nici ce scopuri urmăresc pe planeta Pământ, știm însă că există.
O demonstrează declarațiile unor oameni specializați în diferite domenii, a căror probitate nu poate fi pusă la îndoială, o confirmă miile de fotografii, făcute pe uscat, în aer, pe mările și oceanele lumii și în adâncurile acestora și documentele ascunse ani de zile, din care uneori mai scapă câte ceva și la muritorii de rând.

„Nu spunem absolut nimic!”

În luna februarie 1980, în fosta URSS a fost înființată Comisia Centrală pentru Studiul Fenomenelor Anormale. Prin „fenomene anormale” rușii înțeleg tot ce ține de paranormal, dar și de obiecte zburătoare sau submarine neidentificate.

În 1985, Vladimir Vasilievici Migulin (1911-2002), specialist în studiul magnetismului terestru, propagării undelor radio și ionosferei, într-un interviu acordat revistei Change, nr. 4, a confirmat că în Rusia toate fenomenele paranormale, inclusiv cele legate de OZN-uri și extratereștri, erau studiate de o comisie numită Galaxy, al cărui șef direct era.

Secretul era păstrat cu strășnicie, orice divulgare fiind aspru pedepsită. Viceamiralul Iuri Petrovici Kviatkovski (n.1931), unul dintre cei mai apreciați ofițeri de marină sovietici, a fost cândva comandant al submarinului S-276. În februarie 1972, pe când era în imersiune într-o misiune de patrulare între Islanda și Insulele Feroe, a ridicat periscopul pentru a cerceta suprafața oceanului.


Deodată, la un unghi de patru grade deasupra orizontului, a apărut ceva elipsoidal, foarte mare. Nu era Luna, pentru că cerul era acoperit de nori. Acel «ceva» avea o culoare roșie-portocalie și îți dădea un sentiment de teamă. Nu era o navă și nu plutea pe apă. Era deasupra acesteia. Am dat ordin de ridicare la suprafață și am navigat cu o viteză de 6 kilometri pe oră spre el.


Obiectul a rămas la aceeași distanță și înălțime față de noi, ceea ce însemna că se mișca odată cu noi. A rămas așa constant tot timpul. 

Având de îndeplinit o misiune de luptă, nu l-am mai urmărit și am dat ordin de scufundare. Am cerut să nu se consemneze nimic în jurnalul de bord al navei, nu știam ce văzusem și nici nu cerusem aprobarea să ies la suprafață.

Când am revenit la bază, am aflat că un alt coleg, comandant de submarin, văzuse ceva asemănător, în aceeași zonă, în luna ianuarie. Nici el nu raportase nimic.
” 

Patru ani mai târziu, în decembrie 1976, viceamiralul Arkadi Petrovici Mihailovski (1925-2011), fost cândva comandant al submarinului K-178, cu care a traversat de mai multe ori pe sub ghețurile arctice, în timp ce se afla într-o misiune în Marea Barenț, a fotografiat personal un obiect neidentificat care a ieșit din valuri și a plecat în zbor.

Spusele amiralului nu pot fi puse la îndoială. Pentru curajul și meritele sale a primit mai multe decorații și ordine, a fost declarat „Erou al Uniunii Sovietice” și i s-a încredințat comanda Flotei 1 de submarine din Flota de Nord a URSS.

(va urma)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu