joi, 18 mai 2017

Partea a doua a interviului acordat de Gregorian Bivolaru site-ului Wowbiz.ro

 
Redăm în continuare partea a doua a interviului ce a fost postat ieri, 17 mai 2017, de site-ul wowbiz.ro.
Prima parte a interviului poate fi citită aici.
Gregorian Bivolaru a discutat cu reporterii wowbiz.ro despre câteva dintre legendele care circulă de ani buni, legate de evenimentele care i-au marcat existenţa: tortura comunistă, evadarea din arestul Securităţii sau perioada petrecută într-un spital de psihiatrie.
WOWbiz.ro: În biografia dumneavoastră mai există episoade în care aţi fost închis – în perioada comunistă. Se spune chiar că aţi reuşit să evadaţi din arestul Securităţii. Care este adevărul?
Gregorian Bivolaru: Da, am fost închis în perioada comunistă de două ori, iar în 1989 am fost chiar internat în mod abuziv într-un spital de psihiatrie, o metodă criminală ce era practicată de autorităţile comuniste de la vremea respectivă atât pentru a compromite, dar şi pentru a scăpa de oamenii incomozi, în special de dizidenţii politici. Evident însă că în realitate nu recunoştea nimeni că ar exista deţinuţi politici. Dosarele se fabricau pe atunci pentru infracţiuni de drept comun, metodă ce era de notorietate la acea vreme. Aş vrea să precizez referitor la acest aspect că am cerut şi chiar am obţinut de la Tribunalul Bucureşti în 2011 o decizie care a constatat că acele condamnări şi chiar internarea mea forţată la un sinistru spital de psihiatrie din perioada comunistă au avut caracter politic; subliniez aceasta ca să nu mai existe fel şi fel de speculaţii aberante în acest sens, singura mea „vină” pe atunci a fost că am refuzat să renunţ la a mai practica şi la a preda în continuare yoga unor grupe de persoane, iar asta i-a deranjat teribil pe comunişti.
În ce priveşte episodul cu evadarea, acesta chiar a existat, toate acestea s-au petrecut în 1984. Trecusem deja prin mai multe percheziţii, anchete, interogatorii, bătăi, ameninţări, iar în 1982 se declanşase „afacerea Meditaţiei Transcendentale”. Autorităţile, în special organele securităţii, aflaseră că mi se propusese de către conducătorul acelei mişcări să deţin un rol important în cadrul grupării şi tocmai de aceea au intensificat supravegherea mea. Descoperind însă că, în ciuda ameninţărilor repetate, eu organizasem pe ascuns câteva grupe de practică yoga, în 1984 m-au arestat din nou şi au încercat să îmi fabrice un nou dosar mârşav şi aberant. M-au torturat zile în şir ca să declar că urmăream să-l asasinez pe Ceauşescu de la distanţă, prin metode paranormale, psihotronice. Dacă m-ar fi determinat să semnez câştigau de două ori: pe mine mă închideau pentru o lungă perioadă de timp, iar anchetatorii ar fi fost apoi priviţi ca salvatorii lui Ceauşescu, ceea ce le-ar fi asigurat o poziţie privilegiată în sistem. Pentru că situaţia era gravă, am decis să apelez la singurele mijloace pe care le aveam la dispoziţie, respectiv anumite capacităţi de factură paranormală pe care le dobândisem prin practica yoga. În felul acesta am transmis în mod telepatic gardienilor să aducă şi apoi să lase acolo o scară, în curtea interioară de plimbare a arestului din Rahova, iar apoi, atunci când am fost dus înapoi către celulă, am rămas în urmă şi am folosit imediat scara respectivă pentru a sări câţiva metri prin aer într-un copac ce era lipit de zidul foarte înalt al acelui arest; în felul acesta am evadat de acolo fiind primul care a reuşit să evadeze din acel loc.
După trei zile am fost însă prins de organele Securităţii pentru că un cunoscut în a cărui casă m-am ascuns a cedat presiunilor anchetatorilor şi le-a dezvăluit unde mă ascundeam. Sunt greu de descris turbarea şi dorinţa de răzbunare a anchetatorilor când m-au văzut adus din nou în arestul securităţii de la Rahova, au plănuit să mă ucidă în bătaie dacă vor avea ocazia. Din cauza evadării mele ei rataseră nişte avansări, mai ales că era prima dată când cineva reuşise să evadeze din arestul Securităţii. M-au judecat apoi şi m-au condamnat la 1 an şi jumătate doar pentru evadare (adică după aceea nu a existat nicio altă condamnare pentru presupusa infracţiune aberantă pentru care m-au arestat iniţial; dacă acuzaţiile lor halucinante ar fi fost reale aş fi fost condamnat pentru acea infracţiune şi totodată în plus pentru evadare, nu numai pentru evadare). Pedeapsa respectivă am executat-o în condiţii cumplite, cu lanţuri ce cântăreau cam 6 kg la picioare – toate acestea şi ca să mă chinuie, dar şi de frică să nu evadez din nou – într-o celulă a cărei fereastră nu avea geamuri, unde iarna apa îngheţa pe pardoseală.
Spuneaţi că aţi fost internat într-un spital de psihiatrie... Ce s-a întâmplat acolo?
Am continuat nu numai să practic, ci să şi predau yoga, în ciuda arestărilor şi condamnărilor, ceea ce pentru securişti era un afront plin de curaj şi aproape de neimaginat. Probabil de aceea s-au gândit să recurgă la măsura criminală, radicală a internării mele într-un spital de psihiatrie la Poiana Mare. S-a făcut cu acea ocazie, la comandă, un simulacru de expertiză psihiatrică ce a stabilit zice-se că sunt iresponsabil psihic după ce anterior făcusem 1 an şi 6 luni închisoare pentru evadare. Internarea a fost decisă în august 1989, iar „tratamentul” indicat conţinea inclusiv unele medicamente puternice care ar fi schimbat într-o legumă pe oricine, în scurt timp. Doctorul psihiatru de atunci, ce lucra la spitalul de la Poiana Mare, Leonard Hriscu, a dat însă dovadă de omenie şi de verticalitate. Constatând că diagnosticul nu este real şi intuind motivele adevărate ale internării mele, a refuzat să-mi mai aplice tratamentul. A fost o altă perioadă foarte dificilă acolo la Poiana Mare, condiţiile în acel spital erau cumplite, iar în plus unii dintre cei internaţi chiar erau nişte nebuni periculoşi, care te puteau oricând ataca şi chiar omorî. În decembrie 1989 a venit însă Revoluţia, dar nu am fost pus în libertate imediat, căci am fost obligat să mai aştept convocarea unei comisii care trebuia să mă elibereze cu forme legale. În final m-au pus în libertate, dar în mod bizar mi-au păstrat, în mod abuziv, ipostaza de persoană iresponsabilă dpdv psihic.
Ar mai fi multe de povestit despre toate abuzurile şi persecuţiile din perioada comunistă la care am fost supus. Toate cele petrecute atunci sunt în mare parte consemnate în documente ce se află în arhivele CNSAS, dar până acum doar cercetătorul Gabriel Andreescu a avut curiozitatea şi răbdarea necesară să le studieze, iar apoi a publicat două cărţi ce sunt pline de dovezi şocante pe această temă.
V-aţi mai întâlnit, ulterior, cu procurorii care v-au făcut dosare înainte de Revoluţie?
A fost uimitor, da, în anul 2004 cu procurorul Chaborski, care a fost procurorul care m-a anchetat atât în anul 1984, cât şi după Revoluţie, în anul 2004. Personal l-am întâlnit în ambele anchete, dar în anul 2004 avantajul, dacă se poate numi aşa, a fost că nu m-a mai bătut şi nu m-a mai torturat. Era însă evidentă atitudinea sa plină de dispreţ pentru mine.
Câţi membri are MISA în acest moment şi în câte țări activează?
Şcoala de yoga MISA are actualmente filiale în 33 de ţări şi există cam peste 40.000 de persoane care practică yoga sau care participă într-un fel sau altul în calitate de simpatizanţi la activităţile acestor şcoli. Şcoala de yoga MISA este cea mai mare şcoală de acest fel din EUROPA şi tocmai de aceea îi deranjează pe cei răi, proști şi intoleranţi care o atacă mai mereu şi vor să o distrugă cu orice preţ. E impropriu spus „membri MISA” când ne referim la aceste persoane, deoarece MISA, ca asociaţie, are doar 28 de membri, ce sunt fondatorii ei. Restul sunt cursanţi sau simpatizanţi.
Cum ţineţi legătura cu adepţii dumneavoastră?
Este necesar să precizăm că de fapt cuvântul adept este un termen folosit cel mai adesea în sens peiorativ, mai corect este să-i numim pe aceşti oameni practicanţi yoga.
În condiţiile actuale, singura modalitate de comunicare cu cei din exterior este prin mesaje trimise prin poştă. Atunci când însă sosesc scrisori pe adresa mea ele sunt deschise în prealabil de personalul specializat al penitenciarului şi apoi ne sunt înmânate personal. Aceasta este procedura. Primesc multe scrisori prin poştă de la practicanţii yoga, chiar de ordinul sutelor, şi urmăresc să răspund, este adevărat, succint la cât mai multe, în funcţie de timpul pe care îl am la dispoziţie. Uneori doar răspunsurile la o corespondență atât de bogată implica 3-4 ore zilnic. O fac însă cu bucurie şi cu altruism, spre a fi de folos oamenilor. Ofer chiar şi sfaturi despre tratamente bazate pe plante medicinale sub formă de pulbere, pentru o mulţime de boli. În felul acesta se pot ameliora sau chiar vindeca pe o cale perfect naturală multe afecţiuni. De asemenea, urmăresc să scriu aproape săptămânal conferinţe pe teme de YOGA şi spiritualitate care sunt accesibile în mod gratuit pe site-ul special MISA SENZAŢIONAL TV. Subiectele pe care le abordez sunt aproape inepuizabile, deoarece domeniul spiritualităţii este imens. Toate aceste conferinţe implică însă o anumită formă de eroism şi efort. Deci scriu diverse conferinţe, căci aici este interzis să ai reportofon sau alte mijloace de înregistrare şi tocmai de aceea fiecare conferinţă este scrisă de mine cu pixul, şi apoi trimit manuscrisele prin poştă, iar după aceea toate aceste conferinţe sunt citite de alte persoane, unele dintre ele în cadrul taberelor spirituale internaţionale de YOGA de la HERCULANE şi COSTINEŞTI sau în cadrul altor activităţi ale acestei şcoli.
Cine conduce în acest moment MISA, în lipsa dumneavoastră?
Datorită presiunilor furibunde imense ce au fost făcute aproape în permanenţă atât de un anumit partid politic, dar mai ales de MASS-MEDIA, m-am retras de la conducerea şcolii de yoga încă din 1995, cu mult înainte de evenimentele din 2004, aceasta şi pentru ca acţiunile de intimidare şi de şicanare pe care autorităţile le realizau împotriva mea să nu mai afecteze activitatea şcolii, dar toate acestea au continuat şi după aceea. Din punct de vedere administrativ, asociaţia este de mulţi ani condusă de un comitet director, ca orice altă asociaţie. Există însă şi un preşedinte al MISA, iar în ceea ce priveşte cursurile propriu-zise, există o programă ce se extinde cu fiecare an de curs. Cursurile de YOGA sunt susţinute de instructori ce au fost formaţi şi care sunt specializaţi. Şcoala de YOGA MISA are cursuri şi grupe de practicanţi care merg cu mult dincolo de anul 3, aşa cum adeseori se petrece aceasta cam la toate şcolile de YOGA din lume şi astfel sunt oferite lecţii speciale chiar şi pentru practicanţii YOGA ce se afla în anul 20 de practică, ceea ce este un SUI-GENERIS record pe această planetă, chiar dacă nu ne-am propus niciodată aceasta. Fiecare lecţie de YOGA ce se oferă cursanţilor, este tipărită şi cuprinde o mulţime de informaţii importante referitoare la YOGA. Având în vedere toate aceste aspecte, se poate spune că această şcoală funcţionează în continuare ca şi până acum.
În încheiere ţin să vă mulţumesc pentru interesul arătat. 
Autor: Radu Constantin
yogaesoteric
18 mai 2017 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu