luni, 21 august 2017

Cum vor fi influențate zodiile de Eclipsa Solară. Se anunță noi începuturi

Luni, 21 August 2017 09:11

Iată cum va influența fiecare zodie în parte!
Berbecii vor simți din plin o expresie creativă. Eclipsa de soare poate afecta berbecul în diferite moduri: romantism, hobby-uri și creativitate. Această eclipsă va aduce schimbări și noi începuturi în unele zone ale vieții. O să simțiți lucruri cu susul în jos, însă vor fi în sens pozitiv. 
Taur: eclipsa va aduce vânturi de schimbare. Schimbări dinamice se vor resimți în familie sau acasă. De ce nu, eclipsa aduce noi schimbări și în plan personal. Dacă că simțiți puternici, aveți șanse să obțineți ceea ce doriți.
Gemeni: veți încheia luna august într-un mod destul de furios și trebuie să lăsați la o parte relațiile vechi și să faceți loc unor noi parteneriate. Gemenii trebuie să-și rezolve mai întâi problemele restante.
Racii se axează pe carieră. Este un moment destul de bun pentru a vă pune planurile în acțiune și să vă atingeți obietivele. Eclipsa solară are loc în casa a doua, ceea ce face ca mai toate proiectele să fie duse la bun sfârșit. Până în februarie, veți avea o viață armonioasă.
Leii încep un capitol nou în viața lor. Eclipsa de lună este cel mai bun moment de a începe proiecte noi, să vă implicați în lucruri cât mai responsabile. Trebuie să lăsați deoparte trecutul și să priviți spre viitor.
Fecioarele și mai ales cele cu mercur retrograd în Fecioară vor face introspecție, se vor analiza în interior mai pe îndelete. Luna august este ideală pentru a vă odihni și să vă facă să vă concentrați pe ceea ce urmează să faceți.
Balanțele vor fi încărcate de energia prietenilor. Este posibil ca unii dintre voi să aveți un proiect pe cont propriu și să fiți nevoiți să mai delegați din atribuții. Schimbarea este destul de puternică și veți fi încărcat cu efecte pozitive până în februarie.
Scorpion: este momentul pentru o direcție cu totul nouă. Este un moment minunat pentru a vă face ordine în finanțe. Eclipsa solară aduce noi schimbări.
Săgetător: eclipsa aduce dorințe de extindere și creștere până la un punct de cotitură. Dacă vreți să renunțați la ceva, faceți-o acum!
Capricorn: în perioada următoare, puteți găsi metode noi de împrumuturi, alimentație. Eclipsa solară aduce compensații.
Vărsător: în timpul eclipsei solare veți găsi noi abordări în relațiile partenriale. Este un moment de conștientizare.
Peștii îmbrățișează mesajul eclipsei. Ei pot găsi o nouă slujbă, sau pot avansa la locul de muncă. Este un moment bun să renunțați la rutina zilnică care vă dăunează și să începeți un nou mod de viață.
https://www.realitatea.net/

vineri, 18 august 2017

PRACTICA YOGA

Rentrop & Straton


“Se implinesc 3 ani de cand am inceput sa practic yoga si pot spune ca a fost una dintre deciziile cele mai bune pe care le-am luat in viata mea. Pana atunci aveam o parere preconceputa si confundam yoga cu niste hippie care umbla desculti, stau in pozitie de lotus si nu fac nimic, doar se autosugestioneaza. Dar nu intelegeam si de fapt nu stiam ce gandesc sau fac acei oameni, nu stiam care e filozofia lor si la ce se refera in general.” 
Melania P., inginer chimist

“De ce yoga? Cel mai simplu raspuns este: fiindca prin yoga poti deveni FERICITA! Toti oamenii cauta fericirea, dar de obicei, o cauta in afara lor. Yoga ne ajuta sa intelegem ca fericirea trebuie cautata in noi insine. Practicand posturile yoga, exercitiile de respiratie si meditatia, putem ajunge la acel echilibru fizic, psihic, mental si spiritual care este sursa fericirii.” 
Adriana S., artist plastic

“Sunt multe de spus despre practica aceasta, dar cred ca cel mai important lucru este ca yoga iti permite sa intelegi ca viata este un parcurs si ca, in mod evident, nu ne aflam aici doar pentru a consuma oxigen, ci pentru un scop mai inalt, mult mai inalt.”
Amalia D., programator


Stimate prieten,
Te-ai gandit vreodata ca yoga ar putea fi solutia pentru problemele tale?
Solutia pentru a fi sanatos?
Pentru a avea un corp armonios, o minte linistita si un spirit mereu tanar?

Ei bine, yoga chiar este solutia pe care o cauti si chiar iti poate oferi toate aceste lucruri. Yoga iti pune la dispozitie modalitati practic nelimitate de a-ti transforma in bine viata, corpul si destinul, de a-ti dezvolta personalitatea, de a te autocunoaste.

Prin yoga realitatea ti se dezvaluie ca fiind cu mult mai cuprinzatoare decat banala lume fizica, materiala, cu frustrarile si agitatiile ei penibile. Prin yoga poti experimenta dimensiunea fascinanta a mintii si poti avea acces cu usurinta la o sursa nelimitata de cunoastere, fericire si putere binefacatoare.

Probabil ai simtit in anumite momente, intuitiv, ca aceasta sursa exista. Dar de ce sa lasi aceste momente sa fie izolate, ocazionale si sa para ca se manifesta doar ca niste intamplari necontrolate? Yoga te poate pune in contact, surprinzator de repede, cu aceasta sursa si cu potentialul ei infinit. Tot ce iti trebuie este o initiere in yoga.


Marea intrebare: De ce sa practici yoga?
Daca vei urmari din exterior un antrenament de yoga, probabil te vei intreba cum poate fi relaxant si confortabil sa stai in cap sau intr-o pozitie contorsionata, cu picioarele incrucisate si cu corpul indoit in mod nefiresc.

Dar dupa ce vei incepe sa practici yoga si vei invata sa procedezi corect, vei intelege efectele sale pozitive. Si vei avea surpriza sa descoperi ca tehnicile yoga nu aduc doar beneficii fizice, ci si imbunatatiri in multe alte aspecte ale vietii.

Prin yoga vei fi capabil sa castigi un sentiment de constientizare a corpului tau si a gandurilor tale. Iti vei putea controla respiratia si vei fi capabil ca la fiecare inhalare sa acumulezi energie pozitiva, iar la fiecare expiratie sa arunci toate gandurile negative. Astfel vei crea o conexiune pozitiva intre minte si corp, care iti va aduce numai avantaje.

O parte din AVANTAJELE practicarii celor 50 de exercitii yoga:
    • elimina stresul

    • amelioreaza tensiunile psihice, depresiile, nevrozele
    • imbunatateste o serie de afectiuni ale corpului fizic
    • amplifica memoria si procesele mentale
    • echilibreaza toate structurile fiintei
    • stimuleaza sistemul imunitar
    • induce o stare profunda de calm si pace interioara
    • deschide calea catre intelepciune
    • elibereaza fiinta de prejudecati, inhibitii si limitari
    • imbunatateste capacitatea de a comunica cu ceilalti
    • dinamizeaza vointa
    • amplifica increderea in sine
    • armonizeaza structura corpului fizic, eliminand surplusul de greutate
    • intareste si tonifica musculatura
    • mareste atentia si concentrarea
    • deschide fiinta catre o comunicare spirituala autentica cu Universul

DEZAVANTAJE?
Nu exista.


Acum ai tot ce te intereseaza despre YOGA, pe CD-ul 50 de exercitii yoga pentru relaxare. Ghid practic pentru incepatori.

1. Yoga introducere– istorie si teorie
Descoperi fascinantele inceputuri, originile si filozofia sistemului yoga.

 2. De ce Yoga?

Poate parea ca este un trend nou care a aparut si s-a dezvoltat in ultimii ani, insa yoga a luat nastere de fapt acum mai bine de 3.000 de ani, în India. Termenul de Yoga provine din sanscrita si inseamna „uniune”, facand astfel referire la uniunea dintre minte, corp si spirit.

Desi include si exercitii fizice, yoga reprezinta practicarea unui stil de viata in cadrul caruia activitatea fizica este doar o componenta. Antrenarea mintii, corpului si respiratiei, precum si conectarea cu spiritualitatea sunt obiectivele principale ale stilului de viata yoga.

3. Tehnici si exercitii Yoga pentru incepatori
Vei regasi in lucrare imagini cu cele mai importante 50 de exercitii yoga, precum si pasii de urmat pentru a le practica cu usurinta.
Oricare ar fi varsta ta, yoga iti poate imbunatati stilul de viata. Oricine poate obtine beneficii de pe urma unei rutine obisnuite de yoga, deoarece aceasta contracareaza multe dintre problemele cauzate de  viata moderna.  

Pe langa faptul ca este distractiv pentru copii, practicarea yoga le dezvolta celor mici auto-disciplina si le poate imbunatati starea fizica si mentala. Yoga ajuta la dezvoltarea coordonarii si la imbunatatirea concentrarii si a memoriei.

Yoga ii ajuta, de asemenea, si pe adolescenti. Practicarea constanta permite tinerilor sa isi pastreze flexibilitatea in mod natural pentru o perioada lunga de timp. In plus, yoga le confera puterea interioara de a spune "nu" influentelor negative.

Deseori, persoanele in varsta constata faptul ca unele exercitii usoare de yoga sunt utile pentru recapatarea mobilitatii si pot ameliora unele probleme precum artrita si circulatia slaba.

In timpul sarcinii, yoga ajuta la mentinerea sanatatii mamei si a copilului. Yoga poate diminua efectele unor probleme precum excesul de greutate, durerile de spate si depresia. Majoritatea femeilor care practica yoga descopera ca au parte de un travaliu mai scurt si mai usor. Desi unele exercitii trebuie adaptate in timpul sarcinii, yoga ramane potrivita pentru aceasta perioada de extindere a constiintei de sine. Sarcina este, de asemenea, un moment foarte bun pentru meditatie.


4. Yoga si sanatatea 


Yoga are atat calitati preventive, cat si beneficii terapeutice. A fost demonstrat faptul ca imbunatateste starea fizica, psihica si mentala.

Cele mai cunoscute beneficii fizice ale yoga sunt:

  • imbunatatirea flexibilitatii si mobilitatea muschilor si articulatiilor
  • Intareste, tonifica si contureaza muschii
  • imbunatateste postura
  • intareste coloana vertebrala
  • amelioreaza durerile de spate si problemele cauzate de coloana, gat, umeri
  • amelioreaza simptomele scoliozei
  • creste rezistenta, echilibrul
  • stimuleaza glandele sistemului endocrin
  • imbunatateste circulatia
  • imbunatateste starea inimii si problemele de respiratie
  • stimuleaza raspunsul imun;
  • scade colesterolul si nivelul de zahar din sange
  • incurajeaza pierderea in greutate.
Beneficiile mentale ale yoga:
  • creste constientizarea asupra propriului corp
  • amelioreaza stresul din organism
  • creste nivelul de energie prin detensionarea muschilor
  • relaxeaza mintea si corpul
  • creste atentia si puterea de concentrare
  • elibereaza spiritul
Medici si oameni de stiinta occidentali inca mai descopera beneficiile suplimentare asupra sanatatii pe care le aduce yoga. Studiile au aratat ca se pot ameliora simptomele mai multor boli comune, care pot pune viata in pericol, cum ar fi artrita, ateroscleroza, oboseala cronica, diabetul zaharat, SIDA, astmul si obezitatea. De asemenea, se crede ca yoga inlatura efectele imbatranirii. 

5. Exercitii de meditatie Yoga
Yoga si meditatia merg mana in mana si nu pot supravietui una fara cealalta. Exista mai multe metode de meditatie Yoga, dar indiferent pe care o folosesti, ea iti va aducesucces si confort. Multi oameni care se confrunta cu stresul de zi cu zi aleg meditatia Yoga si se relaxeaza. Meditatia linisteste mintea si ofera intelectului discernamant si intelegerea procesului spiritual si a principiilor care sustin armonia si care pot aduce renasterea la toate nivelurile vietii. Yoga te ajuta sa redescoperi si sa folosesti calitati care se gasesc intr-o stare latenta in interiorul tau, iti da posibilitatea sa dezvolti taria de caracter si sa creezi noi atitudini si raspunsuri la provocarile vietii.

6. Yoga presupune si o alimentatie specifica
Dupa invatatura milenara yoghina, noi suntem intr-o mare masura ceea ce mancam. Hrana pe care o inghitim cu pofta se regaseste in final, mai mult sau mai putin transformata, in fiecare dintre celulele corpului nostru, influentandu-ne nu numai vitalitatea si sanatatea fizica ci, de asemenea, chiar modul de a gandi si trairile spirituale. Alimentatia Yoga este, de regula, de origine vegetala, pentru a oferi corpului un plus de energie. Astfel, digestia si asimilarea alimentelor sunt mai rapide, problemele cu constipatia dispar, omul se simte din ce in ce mai sanatos, are mai multa energie, gandirea mai limpede.

7. Vindecarea prin yoga
Ani de zile, yoga a primit elogii pentru efectele benefice pe care le are asupra organismului: ea ofera vindecare, intinerire, tonifiere generala, dar si solutii pentru o multime de probleme fiziologice.

Foarte important de retinut!
Multe persoane care au fost sceptice la inceput in ceea ce priveste yoga o privesc acum ca pe o parte esentiala din viata lor, atat pentru corp, cat si pentru minte, si ca pe o solutie prin care pot rezolva majoritatea situatiilor incordate din viata de zi cu zi.

Intr-o perioada foarte scurta de timp, perspectiva lor asupra vietii a devenit pozitiva si au invatat sa gestioneze situatiile stresante intr-un mod mult mai calm. Yoga i-a facut, pur si simplu, sa aprecieze fiecare moment al vietii.

http://yoga.humanmedia.ro/

miercuri, 16 august 2017

Preot Vasile Gordon: „CĂSĂTORIA între persoane de același sex nu poate fi numită căsătorie, ci PĂCĂLEALĂ, ceva care nu duce nicăieri”


La ultimul recensământ din România, 0,2% din populație s-a declarat atee. În acest context, părintele Vasile Gordon, unul dintre cei mai iubiți preoți de către tinerii din București, recunoaște, cu onestitate, că „încrederea românilor în Biserică este la grea încercare acum”, dar crede cu tărie că, „propriu-zis, nu există atei, deși unii pretind că sunt. E în firea omului să fie religios”. Preotul vede căsătoria dintre persoanele de același sex „o păcăleală”, iar când vine vorba de avort e categoric - vorbim de „crimă cu premeditare”. Publicăm, în ediția de astăzi, prima parte a interviului.
- Ileana Ilie Ungureanu: Părinte, trăim într-o țară în care educația religioasă ca materie de studiu în școli naște polemici dure. În ce măsură se mai regăsesc cei tineri în învățăturile bisericii?
- Pr. Prof. Dr. Vasile Gordon: Naște polemici, într-adevăr, întreținute de unii care nu realizează că, de fapt, sunt și ei oameni religioși. Propriu-zis, nu există atei, deși unii pretind că sunt. E în firea omului să fie religios, întrucât toți avem scânteia divină în adâncul ființei. Iar despre tineri, dacă se regăsesc sau nu în învățăturile bisericii, nu se pot face afirmații generale, nu pot fi judecați „paușal”. Unii se regăsesc deplin, alții preferă viața doar la nivel biologic, iertați, la nivelul stomacului. E liber fiecare să creadă sau nu, desigur. Dar sunt atât de minunați tinerii credincioși! De curând am cunoscut, de pildă, un tânăr conferențiar universitar de la Politehnică, specialist în calculatoare, deosebit de credincios, la fel ca și soția lui, cu patru copii și al cincilea pe drum, nelipsiți de la biserică, cu duhovnic de care se simt extrem de atașați. Și nu sunt puține exemplele în acest sens.
- Vin tinerii la biserică?
- Vin și nu vin. La biserica noastră, procentul este îmbucurător, ca și la alte multe biserici, dar nu trebuie să fim triumfaliști. Cei care nu vin invocă diverse motive, reale sau inventate, de obicei „dinafară”. E mai comod să dai vina pe cineva dinafară într-o problemă sau alta. Însă, adevăratele motivații, imbolduri sau limitări, după caz, vin dinăuntrul fiecăruia. Ceva în genul în care Noica le spunea câtorva discipoli, Pleșu, Liiceanu ș.a., la Păltiniș: „Să nu învinovățiți pe nimeni pentru nereușitele voastre. Ele vin din propriile limite sau autolimitări interioare”.
- Înainte de 1990, religia a fost unul dintre cei mai vânați dușmani ai regimului ateu. Între timp, românii și-au câștigat libertatea de a crede, doar că suntem pioși mai ales în preajma sărbătorilor. De obicei promitem să fim mai buni doar pentru că/ sau când suntem la ananghie. Cum vă explicați atitudinea?
- E bine să ne ferim de constatări sau aprecieri generale, deși, cu tristețe recunoaștem: există creștini „cu biserică”, adică practicanți, și „fără biserică”, adică apelează la slujbe doar la ananghie. Atitudinea aceasta se explică tot pe criterii „interioare”, legate, practic, de valorile care prevalează în inima fiecăruia, fie cele spirituale, fie cele materiale.
- Părinte, ce este omul fără Dumnezeu?
- Nu există om fără Dumnezeu. Doar oameni care nu-i recunosc existența. În fiecare din noi, în partea cea mai adâncă a ființei noastre, sălășluiește Chipul Său, sădit de El încă din pântecele mamei noastre. În opinia mea, întrebarea ar trebui reformulată: ce este omul care nu-L recunoaște pe Dumnezeu? Un răspuns posibil: omul asemenea celui care nuși recunoaște părinții.
- Dar cum ajung să devin credincios? Cum îl găsim pe Dumnezeu?
- Credința pentru sufletul omului este ceva asemănător, dar mult mai important, cu aerul, apa și hrana pentru trup. Trupul este viu dacă are hrană, sufletul dacă are credință. Iar ca să devin credincios, ori să continui a fi, trebuie să recunosc că am și suflet, nu doar trup. Cum îl găsim pe Dumnezeu? Căutându-L. Dar cu credință, altfel nu-L găsim. De fapt, amintesc și spusa paradoxală a lui Blaise Pascal: nu-L poți căuta pe Dumnezeu, dacă nu-L găsești mai întâi. „Nu M-ai fi căutat, de nu M-ai fi găsit” – notează Pascal.
- De ce depinde schimbarea în bine a unui om?
- Întâi de toate, de propria voință. „De va voi omul, de dimineață până seara ajunge la măsura dumnezeiască!” – zice Avva Alonie din Pateric. Depinde, însă, și de mediul pe care-l preferă. Aici se aplică și proverbul „spune-mi cu cine te-nsoțești, ca să-ți spun cine ești”.
- Care credeți că sunt păcatele modernității?
- Nu sunt noi, sunt cele dintotdeauna: egoismul, lăcomia, lenea, desfrâul, furtul, minciuna ș.a. „Noutatea” este că s-au „modernizat”, adică s-au „rafinat”, în bună măsură cu ajutorul tehnologiilor moderne.
Scurt CV
Părintele Vasile Gordon, în vârstă de 63 de ani, este profesor pentru Omiletică și Catehetică la Facultatea de Teologie din București. Din 2013 predă și la Facultatea de Teologie Cluj, unde îndrumă și teze de doctorat. A publicat 10 cărți și peste 250 de studii, articole, predici, cateheze etc. Este preot din anul 1983, iar din septembrie 1991 a fost transferat prin concurs la Parohia Sf. Ilie Gorgani din București, unde slujește și în prezent. Căsătorit cu dr. Irina Gordon, fiica preotului Constantin Voicescu, cunoscut duhovnic al Bucureștilor și unul dintre cei care au suferit în închi sori pentru credință și pentru neacceptarea instaurării comunismului, au împreună trei copii, de la care au 10 nepoți.
„Sunt ignorați academicienii, chirurgii care salvează vieți”
- Oameni remarcabili sunt trecuți cu vederea, iar nonvalorile sunt ridicate în slăvi. Mai stau valorile creștine la baza societății de azi?
- Aveți dreptate: cu tristețe, iarăși recunosc, vedem cum sunt mediatizați excesiv un „X” sau „Y” de la Strehaia sau nu știu care mamă „Omida”, care „colorează” zilnic ecranele televizoarelor, dar sunt ignorați academicienii, chirurgii care salvează vieți etc. Din fericire, valorile creștine stau, în continuare, la baza societății, dar nu se văd, pentru că nu sunt „zgomotoase”. Vorba părintelui Galeriu: „Binele face puțin zgomot și zgomotul puțin bine!”. Dar, apropo de academicieni, chirurgi, diverși oameni de cultură - general vorbind, sunt oameni credincioși, cunoaștem foarte mulți, dar, în același timp, sunt și foarte discreți, așa cum, de fapt, le șade bine.
- Ceea ce ca țară ne-a adus pe ultimul loc în atâtea dintre clasamentele Europei este marea corupție, corupția la nivel înalt. Dvs. simțiți valorile democrației amenințate?
- Corupția, într-adevăr, e una din marile răni ale României, iar una dintre cauze este că „aleșii” nu sunt întotdeauna bine aleși. Pentru a nu mai fi pe ultimul loc în clasamentele europene, cum spuneți, trebuie să vedem și să recunoaștem și să eliminăm cu mai mult curaj cauzele care întrețin această stare dezonorantă. Între ele: precaritatea educației morale în anumite familii, influența malefică a unor canale media aservite politic și intereselor financiare corupte, imaturitate civică privind votul responsabil. Iar legat de amenințarea valorilor democrației , trebuie să ne gândim: ce fel de „democrație”, creștină sau atee? Democrația atee, vedem, câștigă teren: fenomenul LGBT, bunăoară. Cea creștină este, într-adevăr, amenințată: de pildă, în privința familiei, ca instituție fundamentală a societății. Și e bine să conștientizăm aceste lucruri, până nu e prea târziu.
- Care este poziția dvs. față de căsătoriile între persoane de același sex?
Că nu poate fi numită căsătorie, ci păcăleală, sau ceva care nu duce nicăieri, ori care duce în prăpastie. Exact ca un drum care sfârșește într-o râpă, sau se înfundă la un moment dat. Ar trebui să luăm seama mai mult și la ce ne spun medicii, nu doar preoții. Bunăoară, dr. Pavel Chirilă notează într-o carte a sa, intitulată „Spitalul creștin”, că: „Medical vorbind, homosexualitatea (masculină și feminină) e definită comportament sexual aberant. În plus, homosexualii sunt afectați de o gamă largă de boli, mai frecvent decât restul populației: SIDA, sifilisul, hepatita B, gonoreea, carcinoamele anusului; adolescenții homosexuali au un risc mult mai mare de suicid; speranța de viață mult scăzută; cea mai mare incidență a HIV; cel mai mare procent de toxicomani; majoritatea homosexualilor (gay și lesbiene) susțin legalizarea suicidului asistat; neoplazie intraepiteliană anală de grad înalt; cancerul anal mult mai frecvent la homosexuali…”
- Dar față de avort care este poziția dvs.?
- Răspunsul meu, ca preot, e ușor de bănuit: avortul este crimă cu premeditare. Dar vă îndemn să adresați întrebarea și persoanelor care au avut de a face direct cu acest păcat al uciderii: medici care, la un moment dat, au refuzat să mai opereze întreruperi de sarcină, spre cinstea lor, dar și femeile în vârstă, care mărturisesc – fără excepție – că regretă amarnic avorturile făcute. Pe de altă parte, nu trebuie să arătăm cu degetul doar spre bietele femei, în general tinere, abuzate ori duse cu vorba de bărbați fără judecată, care au de multe ori și inițiativa criminală și chiar le obligă sub amenințare să facă avort. Apoi, deși nu e o scuză, faptul că statul, politicienii, nu oferă siguranța zilei de mâine tinerilor noștri, reprezintă iarăși un îndemn indirect spre acest păcat, atât de apăsător pe conștiința neamului nostru. În același timp, e nevoie de mai mult efort pe linia educării tinerelor fete, pentru a nu ajunge în situația de a săvârși această crimă. Bine ar fi să apeleze și la preotul din parohie: vor primi, cu siguranță, sfatul cel bun, iar dacă sunt deja însărcinate pot primi și un sprijin material, ca să nu recurgă la păcatul acesta, atât de greu.
„Orice știre negativă legată de Biserică, reală sau falsă, face rating, nu?”
- S-a prăbușit încrederea românilor și în Biserică. E greu de ținut șirul scandalurilor cu tentă sexuală în care sunt implicați preoți și chiar episcopi. Cum comentați?
- Recunoaștem, cu onestitate, că încrederea românilor în Biserică este la grea încercare acum. Dar adjectivul „prăbușită” cred că este nițel exagerat. Creștinii de bună credință înțeleg că și preoții, și episcopii, sunt supuși slăbiciunilor, oameni fiind. Asta nu înseamnă că au scuză pentru cele ce se aud, dacă sunt adevărate. Pentru „comentarii” nu mă grăbesc, ci urmez calea pe care am propus-o și în biserică, la o predică, îndată după ce s-a auzit de aceste „scandaluri”: înainte de a judeca, să ne rugăm pentru îndreptarea celor împricinați. În același timp, susținem luarea cu fermitate a măsurilor ce se cuvin, dar după cercetări serioase și cu dovezi concrete, nu după zvonuri și supoziții ale unor canale media ahtiate după rating cu orice preț.
- Oamenii au nevoie de exemple de urmat și nu doar de lupi moraliști, care se găsesc peste tot, mai ales în politică. Se încearcă discreditarea bisericii? De ce?
- De acord cu dumneavoastră că preotul trebuie să fie model de comportament, nu doar moralist teoretic. Să fie în genul celor spuse de Fericitul Augustin: „Sit eius quasi copia dicendi, forma vivendi!” – „Să-i fie felul de a trăi, precum bogăția vorbirii!”. Pe de altă parte, ați sesizat și dumneavoastră, ca multă lume: această „avalanșă” mediatică pe aceste „cazuri”, dintre care unele sunt doar presupuse, nu este întâmplătoare. Orice știre negativă legată de Biserică, reală sau falsă, face rating, nu? Personal, mai bănuiesc ceva: acum sunt mediatizate excesiv aceste „scandaluri”, cu exagerările de rigoare, mai ales de acele canale media care, într-un fel sau altul, susțin revendicările LGBT, vrând parcă să spună: nu vă mai împotriviți căsătoriilor gay, nu mai susțineți atât de hotărât familia tradițională, pentru că, iată, și voi aveți probleme! Ori lucrurile nu trebuie amestecate: căderile câtorva, ori opțiunile nefirești ale altora, nu trebuie să afecteze opțiunile firești și sănătoase ale unei majorități covârșitoare.
- De aici începe Iadul, de pe pământ?
- Și Raiul și Iadul încep de pe pământ. Dar nu dinafara omului, ci dinăuntrul său, cum, de altfel, ne spune Iisus: „…din inimă ies gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtișaguri, mărturii mincinoase, hule… „ (Matei 15, 19). Așadar, de aici iese și începe și Iadul! După cum, tot de aici, Raiul, prin gânduri bune și celelalte, opuse celor pomenite adineauri.
- Ce este răutatea? (rodul prostiei?)
- Poate fi și rodul prostiei, desigur, întrucât omul inteligent se ferește de ea. Ne-a rămas o zicere, între altele, de la Mitropolitul Bartolomeu, cu umor extrem de fin, când se referea la cineva prost: îmi pare rău că nu-l pot acuza pe „X” de prea multă inteligență! Dar, răutatea, propriu-zis, nu are existență în sine. Este lipsa bunătății, după cum răul e lipsa binelui. Dar să știți, o spune Simion Mehedinți: nu există copil rău, zice el, ci copil în care nu ai descoperit partea bună. Prin extensie: nu există oameni răi, ci doar oameni în care nu s-a descoperit, nu s-a cultivat partea bună.
- Ați avut trădări?
- Nu, slavă Domnului! Cel puțin, nu de luat în seamă. Sau, efectiv, nu știu să fi avut și nici nu sunt curios să aflu.
- Vi se pare vreodată că aveți un punct de vedere prea rigid?
- Posibil, deși mă feresc cât pot. Recunosc, însă, că este extrem de greu uneori să menții un echilibru între exigență și îngăduință, mai ales ca profesor, dar și ca părinte, în familie, ori în biserică. Fără a mă culca pe-o ureche, cum se spune, îmi dau seama că de o bună bucată de vreme am devenit mai flexibil și mai îngăduitor, cum nu prea eram în tinerețe. Îmi amintesc și regret, de pildă, că uneori am fost prea rigid cu copiii mei, poate și cu studenții. Dar încerc să recuperez acum cu cei zece nepoți ai noștri și, pe cât e îngăduit, și cu studenții.
Ce este fericirea, care este antidotul lăcomiei, de ce apar atât de des conflicte între soți, dar și cum să supraviețuiești morții unei ființe iubite sunt întrebări la care părintele Vasile Gordon răspunde în partea a doua a interviului acordat Evenimentului zilei.

http://evz.ro/gordon-casatoria-intre-persoane.

marți, 15 august 2017

AJUSTORUL ȘI SUFLETUL (din Cartea Ueantia, P1/cap.111)

(1215.1) 111:0.1 PENTRU ştiinţă şi pentru filozofie, prezenţa Ajustorului divin în mintea umană face, pentru totdeauna, imposibilă atingerea unei înţelegeri satisfăcătoare a sufletului în evoluţie al personalităţii umane. Sufletul morontial este copilul universului, şi nu poate fi cunoscut cu adevărat decât prin clarviziune cosmică şi prin descoperire spirituală.
(1215.2) 111:0.2 Conceptul de suflet şi de spirit lăuntric nu este nou pe Urantia. El a apărut frecvent în diversele sisteme de credinţe planetare. Multe dintre religiile orientale şi unele religii occidentale au perceput că omul este atât divin prin moştenire, cât şi uman prin ereditate. Sentimentul prezenţei interioare adăugat omniprezenţei exterioare a Deităţii a făcut mult timp parte din multe religii urantiene. Oamenii au crezut multă vreme în existenţa a ceva care creşte înăuntrul naturii umane, ceva vital menit să dureze dincolo de scurta durată a unei vieţi temporale.
(1215.3) 111:0.3 Înainte ca oamenii să îşi dea seama că sufletul lor în evoluţie era zămislit de un spirit divin, ei au crezut că el se găsea în diverse organe fizice - ochiul, ficatul, rinichii, inima şi, mai târziu, creierul. Sălbaticii asociau sufletul cu sângele, cu respiraţia, cu umbrele, precum şi cu imaginea reflectată în apă.
(1215.4) 111:0.4 În concepţia lor despre atman, învăţătorii hinduşi s-au apropiat realmente de o apreciere a naturii şi a prezenţei Ajustorilor, însă nu au reuşit să distingă prezenţa concomitentă a sufletului în evoluţie şi a potenţialului nemuritor. Chinezii recunosc totuşi două aspecte ale unei fiinţe umane, yang- ul şi yin- ul, sufletul şi spiritul. Egiptenii şi multe triburi africane credeau de asemenea în doi factori, ka- ul şi ba- ul; ei nu credeau în general că sufletul a fost preexistent, ci numai spiritul.
(1215.5) 111:0.5 Locuitorii văii Nilului credeau că individul favorizat se vedea atribuindu-i-se la naşterea sa, sau puţin după, un spirit protector pe care îl numea ka. Ei susţineau că acest spirit păzitor rămânea cu subiectul muritor în timpul întregii sale vieţi şi trecea înaintea lui în starea viitoare. Pe zidurile unui templu din Luxor, unde se găseşte descrisă naşterea lui Amenhotep III, micul prinţ este zugrăvit pe braţul unui zeu al Nilului, şi lângă el se găseşte un alt copil, aparent identic cu prinţul, care simbolizează entitatea pe care egiptenii o numeau ka. Această sculptură a fost terminată în al cincisprezecelea secol dinaintea lui Cristos.
(1215.6) 111:0.6 Ka-ul era considerat un geniu spiritual care dorea să călăuzească pe cele mai bune căi ale vieţii temporale sufletul uman asociat, dar mai ales să influenţeze prosperitatea subiectului în viaţa de dincolo. Când un egiptean din această perioadă murea, se conta pe faptul că ka-ul său îl va aştepta pe cealaltă parte a Marelui Fluviu. La început de tot, s-a presupus că numai regii posedau un ka, dar curând s-a ajuns a se crede că toţi oamenii drepţi aveau unul. Vorbind de ka-ul lăuntric din inima sa, un conducător indian a zis: „Eu nu am neglijat cuvintele sale, mi fost teamă să încalc indicaţiile sale. Aceasta m-a făcut să prosper foarte mult. Eu am reuşit graţie a ceea ce m-a făcut să fac. Am fost distins prin îndrumarea sa.” Mulţi considerau ka-ul „un oracol al lui Dumnezeu în fiecare” şi ei aveau să „petreacă o veşnicie cu o inimă voioasă în graţiile Dumnezeului care este în voi”.
(1216.1) 111:0.7 Fiecare rasă urantiană de muritori în evoluţie are un cuvânt echivalent cu conceptul de suflet. Multe dintre popoarele primitive credeau că sufletul arunca priviri în afară asupra lumii prin ochii omeneşti; de aceea ele se temeau cu atâta laşitate de rea-voinţa ochiului rău. Ele au crezut multă vreme că „spiritul omului este lampa Domnului”. Rig-Veda spune: „Mintea mea vorbeşte inimii mele.”
(1216.2) 111:1.1 Cu toate că Ajustorii au de efectuat o muncă de natură spirituală, ei sunt obligaţi să o execute în întregime pe baze intelectuale. Mintea este terenul uman de la care Veghetorul spiritului trebuie să facă să apară, prin evoluţie, sufletul morontial, cu cooperarea personalităţii în care locuieşte.
(1216.3) 111:1.2 Există o unitate cosmică în diversele nivele mentale ale universului universurilor. Sinele intelectual îşi are originea în mintea cosmică într-o manieră mult asemănătoare cu nebuloasele, a căror origine este în energiile cosmice ale spaţiului universal. Pe nivelul uman (deci personal) al sinelui intelectual, potenţialul de evoluţie al spiritului devine dominant cu consimţământul minţii muritoare, din cauza înzestrării spirituale a personalităţii umane asociate cu prezenţa creativă din acest sine uman a unui cămin-entitate având o valoare absolută. Totuşi, această dominare a minţii materiale de către spirit este subordonată faţă de două experienţe: pe de o parte, trebuie ca sinele material (personal) să aleagă să coopereze cu Ajustorul lăuntric pentru a crea şi a întreţine sinele morontial, sufletul evolutiv potenţial nemuritor.
(1216.4) 111:1.3 Mintea materială este cadrul în care personalităţile umane trăiesc, sunt conştiente de ele înseşi, iau decizii, îl aleg sau îl abandonează pe Dumnezeu, se fac eterne sau se distrug pe ele însele.
(1216.5) 111:1.4 Evoluţia materială v-a format un mecanism de trăit, corpul vostru. Tatăl însuşi v-a înzestrat cu realitatea spiritului cel mai pur care se cunoaşte în univers, Ajustorul vostru al Gândirii. Dar mintea a fost lăsată în grija voastră, ea este supusă propriilor voastre decizii, şi prin minte se face că voi trăiţi sau muriţi. Înăuntrul acestei minţi şi cu această minte, voi luaţi decizii morale care vă permit să deveniţi asemănători cu Ajustorul, adică asemănători lui Dumnezeu.
(1216.6) 111:1.5 Mintea de muritor este un sistem intelectual temporar pregătit în fiinţele umane pentru durata unei vieţi materiale, şi, în funcţie de modul în care ele întrebuinţează această minte, ele acceptă sau resping potenţialul de existenţă veşnică. Mintea este aproape singura fracţiune a realităţii universale pe care o posedaţi şi care este supusă voinţei voastre. Sufletul - sinele morontial - va arăta în cele din urmă acumularea de decizii umane pe care le va fi luat sinele muritor. Conştiinţa umană se sprijină uşor pe mecanismul electrochimic subiacent, şi atinge cu delicateţe sistemul energetic morontial-spiritual care o domină. În cursul vieţii de muritor, fiinţa omenească nu este niciodată complet conştientă de nici unul dintre aceste două sisteme, şi de aceea, trebuie ea să lucreze în mintea de care este conştientă. Ceea ce asigură supravieţuirea nu este atât de mult ceea ce mintea înţelege, cât mai degrabă ceea ce mintea caută să înţeleagă. Nu este atât de important cu ce se aseamănă mintea, cât cu ceea ce se străduieşte ea să semene, ceea ce constituie identificarea ei cu spiritul. Nu atât faptul ca omul să fie conştient de Dumnezeu este cel care se traduce prin ascensiunea sa în univers, cât mai degrabă dorinţa sa fierbinte de a-l întâlni pe Dumnezeu. Ceea ce sunteţi astăzi nu este la fel de important ca ceea ce deveniţi voi zi de zi şi în veşnicie.
(1217.1) 111:1.6 Mintea este instrumentul cosmic prin care voinţa omenească poate să interpreteze disonanţele distrugerii sau pe care această aceeaşi voinţă omenească poate să facă să rezoneze delicatele melodii ale identificării cu Dumnezeu şi ale supravieţuirii eterne care rezultă din aceasta. Ajustorul dăruit omului este, în ultimă analiză, impermeabil la rău şi incapabil să facă păcate, dar mintea umană poate efectiv să fie denaturată, deformată şi făcută urâtă şi rea prin maşinaţiile culpabile ale unei voinţe umane egoiste şi perverse. Tot astfel, mintea poate să fie făcută nobilă, frumoasă, adevărată şi bună - efectiv mare - în acord cu voinţa iluminată de spiritul unei fiinţe omeneşti cunoscătoare de Dumnezeu.
(1217.2) 111:1.7 Mintea evolutivă nu este pe deplin stabilă şi demnă de încredere decât atunci când se manifestă în cele două extremităţi de intelectualitate cosmică - total mecanizate şi în întregime spiritualizate. Între cele două extreme intelectuale de pur control automat şi de adevărată natură spirituală, se situează acest imens grup de indivizi a căror minte evoluează şi se înalţă, şi a cărei stabilitate şi linişte depind de alegerea făcută de către personalitatea lor, şi de identificarea lor cu spiritul.
(1217.3) 111:1.8 Cu toate acestea, omul nu abandonează servil şi pasiv voinţa sa Ajustorului. El alege mai degrabă activ, pozitiv şi cooperativ, să urmeze indicaţiile Ajustorului, atunci când el este conştient că aceste indicaţii diferă de dorinţele şi de impulsiile minţii muritoare naturale. Ajustorii manipulează mintea omului, dar nu o domină niciodată împotriva voinţei lui. Pentru Ajustori, voinţa omului este supremă. Şi astfel o consideră şi o privesc ei, în timp ce se străduiesc să atingă ţelurile spirituale de ajustare a gândirii şi de transformare a caracterului în cadrul aproape nelimitat al intelectului uman în evoluţie.
(1217.4) 111:1.9 Mintea este nava voastră, Ajustorul este pilotul vostru, voinţa umană este căpitanul. Stăpânul vasului muritor ar trebui să aibă înţelepciunea de a se încrede în pilotul divin pentru conducerea sufletului ascendent în porturile morontiale ale supravieţuirii veşnice. Numai prin egoism, prin trândăvie şi prin păcat se face că voinţa omului poate să respingă îndrumarea unei călăuze atât de iubitore, şi să facă să naufragieze în cele din urmă cariera muritorului pe primejdioasele stânci submarine ale refuzului îndurării şi pe recifurile săvârşirii păcatului. Cu consimţământul vostru, această fidelă călăuză traversează în siguranţă obstacolele timpului şi piedicile spaţiului, până la sursa însăşi a minţii divine şi merge chiar şi până dincolo, până la Tatăl Ajustorilor din Paradis.
(1217.5) 111:2.1 În toate funcţiunile mentale de inteligenţă cosmică, totalitatea minţii domină funcţiunile intelectuale fracţionare. În esenţa sa, mintea este o unitate funcţională, şi de aceea mintea nu uită niciodată să manifeste această unitate constitutivă, chiar şi atunci când este stânjenită şi împiedicată de alegerile şi de faptele neînţelepte ale unui sine rătăcit. Această unitate a minţii caută invariabil coordonarea spiritului pe toate nivelele asocierii ei cu un sine care are demnitate volitivă şi prerogative de ascensiune.
(1217.6) 111:2.2 Mintea materială a omului muritor este războiul cosmic care poartă ţesutul morontial pe care Ajustorul Gândirii interior brodează modelele spirituale ale unui caracter universal posesor de valori durabile şi de semnificaţii divine - un suflet supravieţuitor destinului ultim şi carierei fără sfârşit, un finalitar potenţial.
(1218.1) 111:2.3 Personalitatea umană se identifică cu mintea şi cu spiritul menţinute în raport funcţional de către viaţa într-un corp material. Această relaţie funcţională dintre această minte şi acest spirit nu are ca rezultat o combinaţie de calităţi sau atribute ale minţii şi ale spiritului, ci mai degrabă o valoare universală în întregime nouă, originală şi unică, având un potenţial de durată eternă, sufletul.
(1218.2) 111:2.4 Creaţia evolutivă a acestui suflet nemuritor rezultă din trei factori, iar nu din doi. Cele trei antecedente ale sufletului morontial uman sunt următoarele:
(1218.3) 111:2.5 1. Mintea omenească şi toate influenţele cosmice care o preced şi care acţionează asupra ei.
(1218.4) 111:2.6 2. Spiritul divin care locuieşte în această minte omenească şi toate potenţialurile inerente unui astfel de fragment de spiritualitate absolută, precum şi toate influenţele şi toţi factorii spirituali care îi sunt asociaţi în viaţa umană.
(1218.5) 111:2.7 3. Relaţia dintre mintea materială şi spiritul divin, care denotă o valoare şi comportă o semnificaţie ce nu se găsesc în nici unul din cei doi factori ai acestei asocieri. Realitatea acestei relaţii unice nu este nici materială nici spirituală, ci morontială. Aceasta este sufletul.
(1218.6) 111:2.8 Medianii au numit de multă vreme minte intermediară acest suflet evoluând al omului, în contrast cu mintea inferioară sau materială şi mintea superioară sau cosmică. Mintea intermediară este în realitate un fenomen morontial, de vreme ce există în domeniul intermediar dintre material şi spiritual. Potenţialul acestei evoluţii morontiale este inerent celor două impulsuri universale ale minţii: impulsul minţii finite a creaturii de a-l cunoaşte pe Dumnezeu şi de a se reuni cu divinitatea Creatorului, şi impulsul minţii infinite a Creatorului de a cunoaşte omul şi de a ajunge la experienţa creaturii.
(1218.7) 111:2.9 Această operaţiune celestă ce face să apară prin evoluţie sufletul nemuritor este făcută posibilă pentru că mintea muritoare este, în primul rând, personală şi, în al doilea rând, în contact cu realităţi supraanimale; ea posedă o dotare supramaterială cu facultăţi cosmice care asigură evoluţia unei naturi morale capabile de a lua decizii morale, ceea ce produce un contact creativ de bună credinţă cu slujitorii spirituali asociaţi şi cu Ajustorul Gândirii interior.
(1218.8) 111:2.10 Rezultatul inevitabil al acestei spiritualizări a minţii umane prin contact este naşterea treptată a unui suflet, progenitură unită cu o minte adjutant dominată de o voinţă omenească dornică cu ardoare să-l cunoască pe Dumnezeu, şi care lucrează în legătură cu forţele spirituale ale universului, care sunt sub controlul unui fragment efectiv din însuşi Dumnezeul întregii creaţii - Veghetorul de Mister. Astfel că realitatea materială şi muritoare a sinelui transcende limitările temporare ale mecanismului vieţii fizice, şi atinge o nouă expresie şi o nouă identificare în vehiculul în evoluţie care trebuie să asigure continuitatea individualităţii, sufletul morontial şi nemuritor.
(1218.9) 111:3.1 Greşelile minţii muritoare şi neregulile conduitei umane pot întârzia mult evoluţia sufletului. Cu toate acestea, ele nu ar putea inhiba acest fenomen morontial odată ce a fost declanşat de Ajustorul interior cu consimţământul voinţei creaturii. Însă, în orice moment anterior morţii fizice, aceeaşi voinţă materială şi umană are puterea de a reveni la alegerea ei şi de a respinge supravieţuirea. Chiar şi după ce a supravieţuit, muritorul ascendent păstrează prerogativa de a alege respingerea vieţii veşnice. În orice moment dinaintea fuziunii cu Ajustorul, creatura evoluândă şi ascendentă poate decide să renunţe la urmarea voinţei Tatălui Paradisului. Fuziunea cu Ajustorul denotă că ascendentul a ales pe veci şi în mod irevocabil, să facă voia Tatălui.
(1219.1) 111:3.2 Pe durata vieţii în trup, sufletul în evoluţie are facultatea de a întipări şi mai adânc deciziile supramateriale ale minţii umane. Fiind supramaterial, sufletul material nu funcţionează prin el însuşi pe nivelul material de experienţă umană. Fără colaborarea unui spirit al Deităţii precum Ajustorul, acest suflet spiritual nu poate să mai funcţioneze deasupra nivelului morontial. Tot astfel, sufletul nu ia decizii finale înainte ca moartea sau transferul să fi rupt asocierea sa materială cu mintea muritoare, afară de cazul când mintea materială nu a delegat în mod liber şi de bunăvoie autoritatea necesară sufletului ei morontial în mod funcţional asociat. Pe durata vieţii, voinţa muritoare, puterea de decizie şi de alegere a personalităţii, rezidă în circuitele mentale materiale. Pe măsură dezvoltării de muritor pe pământ, acest sine, cu inestimabilele lui puteri de alegere, se identifică cu sinele morontial. Sufletul este astfel embrionul viitorului vehicul morontial al identităţii personalităţii.
(1219.2) 111:3.3 Acest suflet nemuritor are mai întâi o natură în întregime morontială, dar el posedă o asemenea capacitate de dezvoltare încât se înalţă invariabil la adevăratele nivele spirituale demne de fuziunea cu spiritele Deităţii. Fuziunea are în general loc cu acelaşi spirit al Tatălui Universal care declanşase acest fenomen creativ în mintea creaturii.
(1219.3) 111:3.4 Mintea umană şi Ajustorul divin sunt amândoi conştienţi de prezenţa şi de natura distincte ale sufletului în evoluţie - Ajustorul pe deplin, iar mintea parţial. În ceea ce priveşte sufletul, pe măsura propriei sale creşteri evolutive, el devine din ce în ce mai conştient de mintea umană şi de Ajustorul divin ca identităţi asociate. Sufletul participă la calităţile minţii umane precum şi la cele ale spiritului divin, dar el evoluează constant către sporirea controlului spiritual şi a dominaţiei divine, stimulând o funcţiune mentală ale cărei semnificaţii caută să se coordoneze cu adevăratele valori spirituale.
(1219.4) 111:3.5 Cariera de muritor, evoluţia sufletului, nu este atât o încercare cât o educare. Credinţa în supravieţuirea valorilor supreme este esenţa religiei. Experienţa religioasă autentică constă în unirea valorilor supreme şi a semnificaţiilor cosmice ca realizare a realităţii universale.
(1219.5) 111:3.6 Mintea cunoaşte cantitatea, realitatea, semnificaţiile. Dar calitatea - valorile - este simţită. Ceea ce simte este creaţia unită a minţii care cunoaşte şi a spiritului asociat care conferă realitate.
(1219.6) 111:3.7 În măsura în care sufletul morontial evoluând al omului se impregnează de adevăr, de frumuseţe şi de bunătate ca fiind realizarea valorii conştiinţei de Dumnezeu, fiinţa care rezultă devine indestructibilă. Dacă nu este nici o supravieţuire a valorilor eterne în sufletul care evoluează al omului, atunci existenţa muritoare este lipsită de sens, iar viaţa însăşi este o iluzie tragică. Dar aceasta este veşnic adevărat: ceea ce începeţi în timp voi isprăviţi în mod sigur în veşnicie--dacă acel lucru merită a fi încheiat.
(1219.7) 111:4.1 Recunoaşterea este procesul intelectual care constă în potrivirea impresiilor senzoriale primite din lumea exterioară cu lumile aparţinând memoriei individului.
(1220.1) 111:4.2 Înţelegerea implică faptul că aceste impresii senzoriale recunoscute şi modelele memoriei care le sunt asociate au fost integrate sau organizate într-o reţea dinamică de principii.
(1220.2) 111:4.3 Semnificaţiile decurg dintr-o combinare de recunoaştere şi înţelegere. Semnificaţiile nu există într-o lume în întregime senzorială sau materială. Semnificaţiile şi valorile nu sunt percepute decât în sferele interioare sau supramateriale ale experienţei umane.
(1220.3) 111:4.4 Progresele adevăratei civilizaţii sunt toate născute din această lume lăuntrică a omenirii. Numai viaţa lăuntrică este cu adevărat creativă. Civilizaţia abia dacă progresează atunci când majoritatea tineretului unei generaţii îşi consacră atenţia şi energia urmăririi materialiste a lumii senzoriale sau exterioare. Lumea interioară şi lumea exterioară au serii diferite de valori. Orice civilizaţie este în pericol când trei sferturi din tineretul ei neglijează să se intereseze de etică, de sociologie, de eugenie, de filozofie, de artele frumoase, de religie şi de cosmologie.
(1220.4) 111:4.5 Numai la nivelul superior al minţii supraconştiente care vine în contact cu domeniul spiritului al experienţei umane se găsesc aceste concepte superioare asociate cu modele maestru eficiente care vor contribui la clădirea unei civilizaţii mai bune şi mai durabile. Personalitatea este creativă prin natură, dar ea nu funcţionează creativ decât în viaţa interioară a individului.
(1220.5) 111:4.6 Cristalele de zăpadă au întotdeauna o formă hexagonală, dar niciodată două din ele nu sunt identice. Copiii se modelează după tipuri, dar nu există doi care să fie identici, chiar dacă sunt gemeni. Personalităţile se înrudesc cu tipurile, dar sunt întotdeauna unice.
(1220.6) 111:4.7 Fericirea şi bucuria îşi au originea în viaţa interioară. Nu poţi simţi o bucurie reală de unul singur. O viaţă solitară este fatală pentru fericire. Chiar şi familiile şi naţiunile se bucură mai bine de viaţă dacă o împărtăşesc cu alţii.
(1220.7) 111:4.8 Voi nu puteţi controla realmente lumea exterioară - mediul înconjurător. Creativitatea lumii interioare este cea care este cea mai supusă directivelor voastre, deoarece acolo personalitatea este atât de eliberată din cătuşele legii cauzei şi efectului. O suveranitate volitivă limitată este asociată cu personalitatea.
(1220.8) 111:4.9 Din moment ce viaţa interioară a omului este cu adevărat creativă, fiecare persoană poartă responsabilitatea de a alege dacă această creativitate va fi spontană şi în întregime dependentă de hazard, sau dacă va fi controlată, dirijată şi constructivă. Cum poate o imaginaţie creativă să producă rezultate valabile dacă scena pe care funcţionează este deja ocupată de prejudecăţi, de ură, de frici, de ranchiune, de răzbunări şi de sectarisme?
(1220.9) 111:4.10 Ideile îşi pot avea originea în stimulii lumii exterioare, dar idealurile se nasc numai pe tărâmurile creative ale lumii interioare. Naţiunile lumii sunt actualmente dirijate de către oamenii care au o supraabundenţă de idei, dar o carenţă de idealuri. Aceasta este explicaţia sărăciei, a divorţurilor, a războaielor şi a conflictelor rasiale.
(1220.10) 111:4.11 Iată problema: dacă omul cu liberul său arbitru este dotat lăuntric cu puteri creative, trebuie atunci să recunoaştem că libera creativitate conţine potenţialul liberei distructivităţi. Iar atunci când creativitatea se orientează către puterea distrugătoare, fiinţa se găseşte în faţa devastărilor răului şi ale păcatului - asupriri, războaie şi distrugeri. Răul este o creativitate parţială care tinde către dezintegrare şi, în cele din urmă, către distrugerea finală. Orice conflict este rău în sensul că el inhibă funcţiunea creativă a vieţii lăuntrice - el reprezintă un fel de război civil în personalitate.
(1221.1) 111:4.12 Creativitatea interioară contribuie la înnobilare prin integrarea personalităţii şi unificarea individualităţii. Este pe veci adevărat că trecutul este imposibil de schimbat, şi că numai viitorul poate fi modificat prin intermediul creativităţii sinelui lăuntric în momentul prezent.
(1221.2) 111:5.1 Făcând voia lui Dumnezeu, o creatură nu face nici mai mult nici mai puţin decât să îşi arate bunăvoinţa de a împărtăşi viaţa sa interioară cu Dumnezeu - chiar Dumnezeul care a făcut posibilă viaţa acestei creaturi, cu valorile ei şi cu înţelesurile ei interioare. A împărtăşi, înseamnă a fi asemeni lui Dumnezeu - divin. Dumnezeu împărtăşeşte totul cu Fiii Eterni şi cu Spiritul Infinit; şi aceştia, la rândul lor, împărtăşesc toate lucrurile cu Fiii divini şi cu Fiicele-spirite ale universurilor.
(1221.3) 111:5.2 Imitarea lui Dumnezeu este cheia perfecţiunii. Secretul supravieţuirii şi al perfecţiunii în supravieţuire este să faci voia sa.
(1221.4) 111:5.3 Muritorii trăiesc în Dumnezeu, şi Dumnezeu a vrut aşadar să trăiască în muritori. Aşa cum oamenii i se încredinţează lui, tot aşa şi el, primul, a încredinţat o parte din el însuşi oamenilor pentru a-i însoţi. El a consimţit să trăiască în oameni şi să locuiască în ei supunându-se voinţei umane.
(1221.5) 111:5.4 Pacea în viaţa prezentă, supravieţuirea în moarte, perfecţiunea în viaţa următoare, serviciul în eternitate, toate acestea sunt înfăptuite (în spirit) încă de acum, când personalitatea creată consimte - alege - să supună voinţa creaturii voinţei Tatălui. Cât despre Tată, el a ales deja să subordoneze un fragment din el însuşi voinţei personalităţii creaturii.
(1221.6) 111:5.5 Această alegere a creaturii nu este o lepădare a voinţei. Ea este o consacrare a voinţei, o expansiune a voinţei, o glorificare a voinţei, o perfecţionare a voinţei. O asemenea alegere înalţă voinţa creaturii de la nivelului de semnificaţie temporală la acea stare superioară în care personalitatea fiului creat comunică cu personalitatea Tatălui-spirit.
(1221.7) 111:5.6 Alegerea de a face voia Tatălui este descoperirea spirituală a Tatălui-spirit de către omul muritor, chiar dacă trebuie să se scurgă o perioadă din viaţă înainte ca fiul creat să poată efectiv să se menţină în prezenţa reală a Dumnezeului Paradisului. Această alegere nu constă atât de mult într-o negare a voinţei creaturii - „facă-se nu voia mea, ci voia ta” - cât mai degrabă într-o afirmare a creaturii: „este voinţa mea ca voia ta să se facă”. Dacă această alegere este decisivă, fiul care-l alege pe Dumnezeu va ajunge, mai devreme sau mai târziu, la uniunea interioară (fuziunea) cu fragmentul de Dumnezeu care locuieşte în el. Deşi se perfecţionează, acest acelaşi fiu va găsi satisfacţia supremă a personalităţii într-o comuniune adoratoare dintre personalitatea omului şi personalitatea Autorului său, două personalităţi ale căror atribute creatoare s-au unit pentru totdeauna într-o reciprocitate de expresie liber voită - naşterea unei alte asocieri eterne dintre voinţa omului şi voinţa lui Dumnezeu.
(1221.8) 111:6.1 Multe dificultăţi temporale ale muritorilor provin din dubla lor relaţie cu cosmosul. Omul este o parte a naturii - el există în natură - şi, totuşi, el este capabil de a transcende natura. Omul este finit, dar el este locuit de o scânteie a infinităţii. Această situaţie dublă nu oferă numai un potenţial pentru rău, ci ea generează şi numeroase situaţii sociale şi morale impregnate de multe incertitudini şi de o mulţime de griji.
(1222.1) 111:6.2 Curajul cerut pentru învingerea naturii şi pentru transcenderea sinelui este un curaj care poate sucomba înaintea tentaţiilor orgoliului. Muritorul capabil să îşi depăşească sinele poate ceda tentaţiei de a deifica conştiinţa sa de sine. Dilema umană rezultă din dublul fapt că omul este aservit naturii, şi în acelaşi timp, el posedă o libertate unică - libertatea de alegere şi de acţiune spirituale.
(1222.2) 111:6.3 Pe nivelele materiale, omul se găseşte subordonat naturii, în vreme ce, pe nivelele spirituale, el triumfă asupra naturii şi a tuturor elementelor temporale şi finite. Un asemenea paradox este inseparabil de tentaţii, de rău potenţial şi de erori de decizie - el este opera Fiilor săi divini - şi trebuie deci să fie bun. Întrebuinţarea greşită a finitului, deformarea şi pervertirea sa, sunt cele care dau naştere răului şi păcatului.
(1222.3) 111:6.4 Spiritul poate să domine mintea; tot astfel, mintea poate să controleze energia, dar ea nu poate să o facă decât prin propria sa manipulare inteligentă a potenţialurilor de metamorfoză inerente nivelului matematic al cauzelor şi al efectelor din domeniile fizice. Controlul energiei nu este inerent minţii creaturii; el este o prerogativă a Deităţii, dar mintea creaturii poate să manipuleze energia, şi o manipulează efectiv exact în măsura în care ea a devenit stăpâna secretelor energiei universului fizic.
(1222.4) 111:6.5 Când omul doreşte să modifice realitatea fizică, fie că este vorba de el însuşi, fie că este mediul său înconjurător, el reuşeşte acest lucru în măsura în care a descoperit modul şi mijloacele de a controla materia şi de a dirija energia. Fără ajutor, mintea este neputincioasă în a influenţa orice este material, în afară de propriul său mecanism fizic de care este inevitabil legată. Însă, prin folosirea inteligentă a mecanismului corporal, mintea poate să creeze alte mecanisme, chiar şi raporturi de energii şi relaţii vii, în mijlocul cărora această minte poate să controleze tot mai bine şi chiar să domine nivelul său fizic în univers.
(1222.5) 111:6.6 Ştiinţa este sursa faptelor, şi mintea nu poate să opereze în absenţa faptelor. În edificarea înţelepciunii, faptele sunt pietrele cioplite prinse cu cimentul experienţei vieţii. Omul poate să găsească iubirea lui Dumnezeu fără fapte şi să descopere legile lui Dumnezeu fără iubire, dar niciodată nu poate începe să aprecieze simetria infinită, armonia celestă şi splendida plenitudine a naturii care include cu totul Prima Sursă-Centru înainte de a fi găsit legea divină şi iubirea divină, şi de a le fi unificat experienţial în propria sa filozofie cosmică în evoluţie.
(1222.6) 111:6.7 Expansiunea cunoaşterii materiale permite o mai mare apreciere intelectuală a înţelesurilor ideilor şi a valorilor idealurilor. O fiinţă umană poate să găsească adevărul în experienţa sa interioară, dar ea are nevoie să cunoască clar faptele pentru a aplica descoperirea sa personală a adevărului în cerinţele brutal de practice ale vieţii de toate zilele.
(1222.7) 111:6.8 Este întru totul natural ca omul să fie chinuit de sentimente de nesiguranţă atunci când se vede inextricabil legat de natură, în vreme ce el posedă puteri spirituale care transcend în întregime toate lucrurile temporale şi finite. Numai încrederea religioasă - credinţa vie - poate să susţină omul în mijlocul acestor probleme dificile şi tulburătoare.
(1223.1) 111:6.9 Dintre toate primejdiile care iau cu asalt natura muritoare a omului şi pun în pericol integritatea sa spirituală, orgoliul este cel mai mare. Curajul este valoros, dar egoismul este vanitos şi sinucigaş. O încredere rezonabilă în sine nu este ceva deplorabil. Aptitudinea omului de a se transcende este singurul lucru care îl distinge de regnul animal.
(1223.2) 111:6.10 Orgoliul este amăgitor, îmbătător, şi generează păcatul, fie că este la un individ, fie că este la un grup, o rasă, sau naţiune. Este literalmente adevărat că „orgoliul merge înaintea ruinei”.
(1223.3) 111:7.1 Incertitudinea însoţită de încredere este esenţa aventurii Paradisului - incertitudinea faţă de timp şi minte, incertitudinea legată de evenimentele derulării ascensiunii spre Paradis; încrederea în spirit şi în eternitate, încredere în încrederea fără rezerve a fiului creatură în compasiunea divină şi iubirea infinită a Tatălui Universal; incertitudinea în calitate de cetăţean neexperimentat al universului; încrederea ca fiu ascendent în locuinţele universale ale unui Tată infinit de puternic, de înţelept şi de iubitor.
(1223.4) 111:7.2 Pot eu să vă îndemn să vă îndreptaţi atenţia către ecoul îndepărtat al apelului fidel pe care Ajustorul îl adresează sufletului vostru? Ajustorul interior nu poate nici să oprească, nici chiar să schimbe din punct de vedere material lupta inerentă carierei voastre în timp; Ajustorul nu poate să reducă necazurile vieţii voastre din cursul călătoriei voastre în această lume în care vă zbateţi. Locuitorul divin nu poate decât să se abţină cu răbdare, în timp ce voi duceţi lupta vieţii aşa cum este ea trăită pe planeta voastră. În schimb, în cursul muncilor şi frământărilor voastre, ale luptelor şi ale durerilor voastre, voi aţi putea, dacă aţi dori acest lucru, să îi îngăduiţi bravului Ajustor să lupte cu voi şi pentru voi. Voi aţi fi atât de mult încurajaţi şi inspiraţi, pasionaţi şi intrigaţi, doar dacă aţi vrea să permiteţi Ajustorului să prezinte constant tabloul adevăratului mobil, al ţelului final şi a veşnicei intenţii a acestei întregi grele lupte ascendente cu problemele obişnuite ale prezentei voastre lumi materiale.
(1223.5) 111:7.3 De ce nu ajutaţi voi Ajustorul în sarcina lui care constă în a vă arăta contraponderea spirituală a tuturor acestor eforturi materiale îndârjite? De ce nu-i permiteţi Ajustorului să vă fortifice cu ajutorul adevărurilor spirituale de putere cosmică, în timp ce vă luptaţi contra dificultăţilor temporale ale existenţei creaturilor? De ce nu încurajaţi voi ajutorul divin în a vă îmbărbăta arătându-vă clar panorama eternă a vieţii universale, în timp ce consideraţi cu perplexitate problemele ceasului care trece? De ce refuzaţi să fiţi iluminaţi şi inspiraţi de punctul de vedere al universului, în timp ce vă osteniţi în mijlocul piedicilor timpului şi vă zbateţi în labirintul de incertitudini care iau cu asalt călătoria vieţii voastre muritoare? De ce să nu permiteţi Ajustorului să vă spiritualizeze gândurile, chiar dacă picioarele voastre trebuie să păşească pe cărările materiale ale eforturilor pământeşti?
(1223.6) 111:7.4 Rasele superioare ale Urantiei sunt amestecate într-un mod complex. Ele sunt un amestec de numeroase rase şi neamuri de origini diferite. Această natură compusă face dificil Veghetorilor să lucreze eficient în cursul vieţii, şi complică net problemele Ajustorului şi ale păzitorului serafic după moarte. Nu cu mult timp în urmă, eu mă găseam pe Salvington, şi am auzit un păzitor de destin prezentând o expunere formală pentru a scuza dificultăţile întâmpinate în slujirea sa pe lângă subiectul său uman. Acest serafim zicea:
(1223.7) 111:7.5 ”O mare parte a dificultăţilor mele proveneau din interminabilul conflict dintre cele două naturi ale subiectului meu: imboldul ambiţiei contrat de indolenţa animală; idealurile unui popor superior barate de instinctele unei rase inferioare; intenţiile elevate ale unei minţi elevate care întâmpină antagonismul impulsurilor ereditare primitive; vederile pe termen lung ale unui Veghetor prevăzător contracarate de îngustimea vederilor unei creaturi a timpului; planurile progresive ale unei fiinţe ascendente modificate de dorinţele şi de poftele unei naturi materiale; străfulgerările de inteligenţă universală anulate de imperativele energetice chimice ale unei rase în evoluţie; emoţiile unui animal care se opun presiunii îngerilor; pregătirea unui intelect anihilat de tendinţele instinctului; experienţa individului care se izbeşte de predispoziţiile acumulate ale rasei; ţelurile aceluia mai bun dominate de impulsul celui mai rău; zborul geniului neutralizat de greutatea mediocrităţii; progresul celui bun întârziat de inerţia celui rău; arta frumosului pângărită de prezenţa răului; vioiciunea sănătăţii neutralizată de astenia cauzată de boală; izvorul credinţei poluat de otrăvurile fricii; sursa bucuriei făcută amară de apele amărăciunilor; veselia anticipării deziluzionată de amărăciunea realizării; bucuriile vieţii mereu ameninţate de tristeţile morţii. Ce viaţă, şi pe ce planetă! Şi totuşi, din cauza indemnului şi a sprijinului mereu prezente ale Ajustorului Gândirii, acest suflet a atins un mare grad de fericire şi de succes, şi se înalţă încă de acum în sălile de judecată ale lumilor palat.”
(1224.1) 111:7.6 [Prezentat de un Mesager Solitar al Orvontonului]